vineri, 4 aprilie 2014

Incepe sa se simta ceva...

Intr-adevar, gradina revine la viata. Minitehnicus s-a umerit rau de tot cu scoaterea trandafirilor si din fata si din spate. La noi nu merg trandafirii. Nu e soare. Ne chinuim si noi si ii chinuim si pe ei. Pe cei cataratori i-am dat unui vecin, iar cel batran din fata l-am sacrificat de tot. In locul lui am pus un brazisor de tuia. E asa de nostim! Inca nu m-am obisnuit cu el acolo. Dimineata me uit pe fereastra si mi se pare ciudat sa-l vad.
Visinelul e plin, plin de flori si imi bucura privirea ori de cate ori trec pe langa el.
Lalele, lalele, frumoasele mele lalele...
In solar lucrurile merg binisor (mai putin salata creata ale carei seminte cred ca erau vechi). O pup pe Iuliana, bucuresteanca mutata la sat, care sper sa vada ca nici noi, bucurestenii ramasi la oras, nu ne lasam! Am semanat mazarea (o luna mai tarziu decat trebuia) si probabil ca o sa fie o problema cu plantarea ardeilor in mai. O sa vad atunci... In cel mai rau caz o sa scot mazarea mai devreme.
 
Am si recoltat prima oara pe 2014: 80 de foi de stevie care s-au si transformat in sarmalute. Nu cred ca exista sarmale mai bune pe lumea asta  decat cele invelite in stevie.
Cat despre rasaduri, ele sunt pe jumatate repicate si se dezvolta frumos. Bag seama ca in anii in care nu am timp de ele cresc usor si fara probleme, iar in anii in care le bibilesc patesc mereu cate ceva...

15 comentarii:

  1. Ce frumos e și la voi. Ați făcut o curte minunată. Arată de nota 10 :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ca la noi toti... De-aia ne si mandrim cu munca noastra. Decat doua sezlonguri si o umbrela pe dale de beton, mai bine inconjurat de verdeata si cu rosii proaspete din gradina proprie pe masa, nu? Chstia e ca asta implica munca, nu gluma! Asta ne uneste pe noi toti cred...

      Ștergere
  2. Stevia e un fel de macris, nu ? Noi nu o cultivam, dar se vinde la piata in manunchiuri. Eu o folosesc uneori la placinte cu verdeturi, sarmalute n-am incercat sa fac. Bine de stiut :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu stiu daca sunt inrudite. Probabil... In orice caz macrisul e acrisor si are frunze mai mici si mai rotunjite. Cel putin asa e cel de la mine din gradina. L-am insamantat acum 3 ani, dar nu am mancat niciodata din el. Creste ca vai de el pentru ca e pus undeva la umbra, pe langa un calcan al vecinilor.

      Ștergere
  3. M-ai imbolnavit cu lalelele.
    Ma mandresc cu voi, bucurestenii ramasi la oras, care incercati sa faceti agricultura intr-un loc putin propice acesteia.
    Te pupacesc de nu te vezi :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Tinem stindardul sus! Vrem sa-i schimbam pe oraseni in tarani aici, la ei acasa! Minitehnicus rade mereu de mine: cica si-a luat nevasta din buricul capitalei (stateam in Cotroceni) pentru ca sa se mai "lustruiasca" si el, care s-a nascut la tara si a venit in Bucuresti abia la 15 ani, si s-a trezit cu mine care trag spre agricultura... Cica l-am pacalit... :))

      Ștergere
  4. Foarte frumos la tine, si ordonat, ca de obicei :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ordinea i se datoreaza mai ales sotului meu. El le bibileste, le aranjeaza, ii vin idei de imbunatatire...

      Ștergere
  5. Foarte frumos la voi, mai ales ca totul este verde si fraged, lalele sunt minunate, rasadurile se ridica iar cu stevia ai mare dreptate, nu se compara nimic cu sarmalutele in foi de stevie.
    Sa aveti un weekend plin de spor si caldura.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc frumos de urari. Din pacate aici e frig si vant urat de tot. Bine ca am repicat vineri tot ce avem, ca altfel nu se putea face nimic afara zilele astea.

      Ștergere
  6. superbe imaginile! Spor sa aveti si un week-end minunat!

    RăspundețiȘtergere
  7. De cate ori vad terasa aceea cu plante ma tot gandesc cum sa-l conving pe sotul meu sa facem si noi una.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ei, aici e treaba grea... Daca-ai sti ce lupte au fost si la noi... Cu chiu, cu vai mi-a facut prima oara o lada mare din niste PAL care nu ne mai trebuia, ne-am chinuit cu niste lemne si cu un plastic pe care mereu il lua vantul sa incropim o minisera (daca te uiti la inceputul blogului ai sa vezi), apoi pentru fiecare idee noua care imi venea trebuia sa-l "pregatesc". Intai spuneam asa, intr-o dara, apoi il lasam sa se gandeasca el singur o vreme, apoi, cand reluam ideea, venea el singur cu sugestii. In orice caz trebuie inceput la scara mica, pentru ca sa capete incredere si sotul tau ca se poate si ca e ceva frumos si util. Oricum, nimic nu e mai placut decat "growing your own food" cum spune americanul!

      Ștergere
    2. Eu ma refeream la terasa, noi avem in fata bucatariei un spatiu inchis, avem ziduri dar ca acoperis este policarbonat, si in partea din fata (partea cu usa) tot policarbonat avem dar acesta este scos pe perioada verii, acoperisul acela vreau sa l transform in terasa, vine in prelungirea balconului si mi se pare ideal. Si eu tot cu pregatire si argumente serioase functionez, altfel sunt sanse slabe. Pornirea e grea:)), dupa aceea este foarte mandru de reusita. Seara buna!

      Ștergere