vineri, 17 octombrie 2014

Povestea painii

Ieri a fost ziua lui Minitehnicus. Si, pentru ca aveam si invitati, am copt patru paini. Tot la plesneala, fara nici o reteta. Au fost deliciu! Nu ca spun, dar vreau sa zic... Iar Minitehnicus a incins gratarul pastrama si cu carnati de Plescoi facuti de manuta lui.

vineri, 10 octombrie 2014

miercuri, 8 octombrie 2014

Tot despre painea cu maia

Da, coc zilnic. Ce ziceti despre asta? Cred ca trebuie sa ma caut la cap.
Si pentru ca fac totul empiric, nu-mi iese de doua ori la fel. Trebuie neaparat sa-mi iau un cantar electronic de bucatarie. Nu se mai poate altfel. Retetele Codrutei sunt farmacie curata si nu ma pot tine de ele cu paharul gradat de la mama-mare. Oi avea eu ceva experienta cu painea, dar se cere trecerea la o etapa superioara. Problema cea mai mare este ca mi se cere paine cu coaja moale, ori particularitatea painii cu maia este tocmai coaja tare in contrast cu miezul moale. Azi mi-am infrant vointa si le-am facut pe plac: am facut doua baghete moi (nerumenite deloc) si o painica rotunda cu miez dat cu ou si lapte, moale ca o chifla. Am facut ieri comanda la kitchen shop si azi mi-au si trimis tava de copt baghete.

Am pozat tava si, dupa copt, am zis sa pozez si painile, dar pana m-am trezit eu sa fac pozele, din prima bagheta (tocmai cea care arata mai bine pentru ca era mai rumena) nu mai ramasese decat un coltuc, iar painea rotunda o si incepusera oamenii mei... Va arat ce-a mai ramas:

duminică, 5 octombrie 2014

Paine cu maia

Nu cred ca v-am mai spus, dar de multa vreme ma batea gandul sa ma apuc de facut paine cu maia. Am depasit demult etapa de paine cu drojdie de bere. Pur si simplu metoda asta nu-mi mai da satisfactii. Citeam si iar citeam blogurile celor care fac paine cu maia crescuta de ei insisi (mai ales http://blog.codrudepaine.ro/, blogul Codrutei Popa). Si iata ca am stat, si-am stat, si-am asteptat sa se coaca bine de tot in mine ideea, si-n plus probabil ca asteptam o faina de-asta de am eu acum, alba, fina, fara niciun adaos, adusa de Minitehnicus de la moara. Inutil sa va mai spun ca, de cand mi-a intrat in casa, nu ma mai opresc din copt. Croissanti fac de cel putin doua ori pe saptamana, chifle incontinuu, rulouri cu scortisoara, monkey bread, eclere etc.
Asadar si prin urmare.... mi-am luat inima-n dinti si m-am apucat de facut maia de la zero, dupa metoda Codrutei, pentru ca ea explica perfect. Prost sa fii si tot ai intelege... Borcan, apa, faina de secara, faina de grau, chiar si banda adeziva de hartie. Singurul lucru care imi lipseste: cantarul. N-am cantar, nici simplu, nici electronic... nimic! Lucrez cu paharele gradate, ca pe vremea bunicii si ochiometric, ca orice inginer care se respecta. Am deja trei zile de cand cresc micutele bacterii care imi vor face painea cea de toate zilele de-acum inainte.
Si, pentru ca asta e stilul meu, sa incep in forta, am pornit si o "water yeast" facuta din mere, pentru ca mere noi avem din belsug.
 Procedeul de hranire a maielei din 12 in 12 ore presupune aruncarea unei cantitati la gunoi. Am aruncat o zi, am aruncat doua, iar ieri mi-am zis: ce-ar fi daca as incerca sa fac ceva cu ea si cu putina apa fermentata de mere? Daca nu creste, o s-o ajut cu putina, foaaaarte putina drojdie proaspata. Zis si facut. Am pornit-o de ieri seara. Empiric total! Am amestecat la ochi apa cu maiaua de aruncat si cu faina si am lasat-o peste noapte in bucatarie, in vas acoperit. Dimineata mirosea frumos, crescuse nitel, aluatul era destul de elastic, dar inca lipicios. Am facut tot la intamplare niste "stretch and fold"-uri cand si cum m-a taiat capul, apoi am modelat o paine de dimensiuni medii si am dat-o la cuptor. In emotia momentului, am uitat sa-i pun sare.... Nu aveam nici o asteptare deosebita, doar o imensa curiozitate. Bineinteles ca am facut abur la inceput, bla-bla-bla... mai stiam si eu ceva, doar fac paine de ani de zile... Ei bine, vreau sa va spun ca a iesit ceva supercalifragilisticexpialidocious! Nu-mi venea sa-mi cred ochilor si papilelor gustative! O paine moale la interior, cu coaja crocanta la exterior, cu un gust si un miros suav de mere... Ceva divin. Unt pe paine si sare (ca-i lipsea... desi gustul era bun de tot, usor dulceag), asta i-am aplicat. Cand m-am trezit s-o imortalizez nu mai era decat o bucatica, Dar si maine e o zi... Am manufacturat deja la caserola prefermentul painii de maine: maia, apa buna-buna-buna de mere si faina de grau si de secara. Pur si simplu abia astept sa vina dimineata ca sa ma pun pe treaba. Nu inteleg cum de am asteptat atata. Am pierdut atata timp! Trebuia sa fac asta de ani buni de zile. E pur si simplu ALTCEVA. Nici nu-mi pot imagina cum va fi painea atunci cand maiaua va fi matura, peste inca 10 zile!