Iata-ma si in ianuarie... Cu o stare de oboseala aproape cronica... As dormi tot timpul.
Afara sunt -10 grade Celsius, zapada - putina - scartaie sub talpi, unii au inceput sa puna rasaduri (Vasi, te invidiez), altii viseaza numai la momentul asta...
Cum nu prea am despre ce scrie in materie de gradinarit, m-am gandit sa ma inscriu in grupul ala de traducatori voluntari care dau gratis celorlalti carti despre agricultura ecologica, sustenabila etc. Zis si facut. Mi s-a trimis deja primul calup pentru tradus. Mi se pare ceva minunat ceea ce fac ei acolo si am vrut sa contribui si eu cu cat pot.
In rest... Nemuritorul Sergiu nu mai este printre noi, iar eu, ca proasta, intru in dispute legate de biserica si religie pe un blog oarecare... Am combatut cum m-am priceput mai bine pret de vreo trei postari, dupa care m-am trezit cu ultimul text sters de catre proprietara cu o sfanta manie crestineasca. Recunosc ca nu mi s-a mai intamplat asa ceva. Politica pumnului in gura atunci cand nu mai replica e totdeauna solutia ideala pentru oamenii limitati in gandire. Iar pentru bigotismul de Ev Mediu e chiar o regula. O asemenea persoana, daca ar fi putut, m-ar fi ars pe rug pentru ereziile mele. Institutia bisericii a creat monstri de-a lungul vremilor. Suntem obisnuiti sa credem ca asta s-a intamplat numai in trecut si ca in ziua de azi numai vreo doua babe rujate si cu blana de vulpe la gat mai pot apara sfintele dogme ortodoxe huiduind in fata crematoriului uman, dar nu e asa. Iata ca si o persoana mai cultivata se poate transforma intr-o clipa intr-un inger intunecat al razbunarii atunci cand discuta despre pozitia BOR despre incinerare. Aferim, Maria Nice! Mi-am sters singura toate postarile anterioare, acum pare ca te-ai certat tu cu tine inasati. Ultimul post te las pe tine sa-l tai din radacina, ca sa ai si tu o minuscula satisfactie bigota...