Prin urmare: a fost un an mediu. Nici prea-prea, nici foarte-foarte. Am facut greseala sa comand seminte de rosii mari si foarte mari si, cum la noi nu prea e soare, aceste plante nu au facut decat cateva rosii (max. 400 grame). Medii, nu am avut decat Printul Negru si Trufa neagra. In continuare cred ca sunt cele mai bune rosii pentru gradina noastra: sunt foarte dulci si gustoase, rodesc bine, chiar in conditiile de la noi si sunt rezistente la boli. Am avut si Neagra de Crimeea, dar asta e pretentioasa, daca nu are tot ce-i trebuie face fructe medii in loc de mari si nici gustul nu e asa cum trebuie. Am avut multe rosii cherry, dar nici ele nu rodesc atat cat pot daca nu au soare. Cele mai grozave sunt Perele portocalii, cultivate pe terasa, la soare mult. Am mai avut unele bune: cherry negre. Foarte bune sunt si cele cultivate in jardiniere. Cele portocalii: deosebite! Bune si foarte productive si rosiile de ghiveci iesite din semintele de la dl. Lalu. M-am mai informat si am aflat ca le merge mai bine in ghivece suspendate, cu ele atarnand peste margini ca petuniile. La anul am sa le pun si asa, dar si in galetile mari de plastic, cu araci mici, toate sus pe terasa, la soare. Jos, in gradina, probabil ca vom renunta treptat la rosii, pentru ca pe viitor se pare ca pe strada cealalta se vor construi niste bloculete P+2+M, stilul "Onoriu"( bine cunoscut in zona asta). Asa ca vom lasa pomii din spate sa se dezvolte in voie, pentru ca tinem la intimitatea noastra si nu avem chef sa se holbeze zeci de ochi in gradina. Probabil ca o vom lasa mai moale cu salata, ceapa verde si ridichile si in lazile acelea vom pune rosii.
In rest, profitand de vremea frumoasa si foarte calda, am pus seminte noi de castraveti sus pe terasa, ridichi in jardinierele din spate (unde erau rosiile pitice), unde e mult soare si fasole in dreptul spalierului. Au iesit, sunt frumoase, sper sa vad si ceva rod peste un timp... sa nu fi fost prea tarziu.
Cat priveste pomii, prunii sunt in plin rod, marul din fata (un fel de semi-golden) este plin de fructe (ramurile lui sunt asa de incarcate incat se sprijina pe crivitar si se vad acum printre struguri). Marul din spate insa, cel care face un fel de ionatane foarte gustoase, se odihneste. La noi asa este: un an unul, un an altul. Nostim e ca marul din gradina are doar cateva mere pe varf, rosii si coapte, la care nu se poate ajunge. Cad singure cand le vine sorocul. Asa ne-am trezit cu cateva ghiulele de-astea atunci cand ne beam cafeaua in balansoar sau leneveam in polog.