Incepe sa se simta ceva...

Intr-adevar, gradina revine la viata. Minitehnicus s-a umerit rau de tot cu scoaterea trandafirilor si din fata si din spate. La noi nu merg trandafirii. Nu e soare. Ne chinuim si noi si ii chinuim si pe ei. Pe cei cataratori i-am dat unui vecin, iar cel batran din fata l-am sacrificat de tot. In locul lui am pus un brazisor de tuia. E asa de nostim! Inca nu m-am obisnuit cu el acolo. Dimineata me uit pe fereastra si mi se pare ciudat sa-l vad.

Visinelul e plin, plin de flori si imi bucura privirea ori de cate ori trec pe langa el.

Lalele, lalele, frumoasele mele lalele...

In solar lucrurile merg binisor (mai putin salata creata ale carei seminte cred ca erau vechi). O pup pe Iuliana, bucuresteanca mutata la sat, care sper sa vada ca nici noi, bucurestenii ramasi la oras, nu ne lasam! Am semanat mazarea (o luna mai tarziu decat trebuia) si probabil ca o sa fie o problema cu plantarea ardeilor in mai. O sa vad atunci... In cel mai rau caz o sa scot mazarea mai devreme.

 

Am si recoltat prima oara pe 2014: 80 de foi de stevie care s-au si transformat in sarmalute. Nu cred ca exista sarmale mai bune pe lumea asta  decat cele invelite in stevie.

Cat despre rasaduri, ele sunt pe jumatate repicate si se dezvolta frumos. Bag seama ca in anii in care nu am timp de ele cresc usor si fara probleme, iar in anii in care le bibilesc patesc mereu cate ceva...