Noutati de mai

A inceput sezonul 2017. Total diferit de ceilalati ani. Asa cum a spus, am redus la greu culturile, iar la anul cred ca o sa eliminam si lazile de pe terasa. Vrem sa acoperim partial si sa facem un loc unde sa putem sta vara cand ploua. Ne lipseste de multa vreme o terasa acoperita si sunt ani deja de cand ne gandim unde ar fi mai bine sa o amplasam, dar peste tot deranjam un alt "proiect". Acum ciresul face umbra pe terasa si a inceput sa faca si cirese, asa ca nu va mai fi taiat. Anul viitor nu vom mai putea cultiva mai nimic din cauza lui, asa ca vom acoperi partial si vom crea la umbra lui un spatiu indelung dorit, in care sa punem masa, scaune, gratar (avem si apa trasa pentru ca pe vremuri aici era un dus pentru racorit dupa plaja).
Pozele spun totul si am sa le las pe ele sa vorbeasca. Doar cateva precizari: Minitehnicus a reusit sa ma convinga sa suprimam aleea de caramida care ducea la rosii. Acum am pus gazon si acolo, si pe straturile de rosii... A iesit deja si asteptam sa se faca frumos, asa cum era pe vremuri, inainte de agricultura... Compostiera a fost suprimata complet. Aracii de la rosii s-au folosit pe terasa si la castravetii din spate. Pe locul rosiilor am mai plantat un mar si un gutui ca sa intareasca linia de verdeata dintre noi si blocul din spatele vecinului. Zmeurii din spate si-au dat drumul (in sfarsit!!!!), iar eu am cumparat de pe net trei specii diferite de afin, care imediat au rodit. Sunt foarte incantata de achizitie. Toate rasadurile au fost cumparate din piata, chiar si cele de rosii pitice pentru jardiniere. Am cheltuit infinit mai putin si fara nici o munca. Oricum anul asta nu as fi avut timp de rasaduri. Am avut un program infernal. Poate acum, odata cu venirea vacantei, sa mai respir...

 

 

A venit primavara!

 Mai intai noutatile culinare:
Aici se pregateste un sushi cu alga, somon, vegetale multe, si quinoa neagra in loc de orez:

 Pentru mofturosii carora nu le place gustul de mare, se poate face un invelis din castravete:

Forma finala, in farfurie:

 Fructe pregatite pentru budinca de chia neagra:

 In acest timp, afara Minitehnicus s-a rupt in figuri...

 Bradul, in toata splendoarea lui:

 Inca nu am baut cafeaua afara, dar nu mai e mult.

 Lalelele:

 Gradina din spatele casei:

Ghici cine s-a sculat din hibernare si azi a facut prima oara plaja pe 2017...

 Zmeurul pare OK.

 Cat despre Strada Berii, mai vedem noi...

Octombrie ploios

Octombrie... Peste numai trei zile va fi ziua lui Minitehnicus. Harnicul, neobositul, perfectionistul. Am stat cu el la sfat si am ajuns la concluzia ca de la anul vom face schimbari majore in gradina... Nu  vor fi in favoarea gradinaritului, din pacate. Ne vom restrange, pentru ca noua constructie din vecini ne obliga sa ne izolam un pic mai mult. In plus, pomii de pe aliniamentul din spate (cei plantati de noi) au crescut binisor si au inceput sa rodeasca. Fac mai multa umbra, normal, si ii vom lasa sa se dezvolte binisor, ca sa nu stea aia din blocul tiganesc cu ochii numai in gradina noastra. Am mai pus toamna asta inca un mar si un gutui, asa ca va fi bine. Ca tot veni vorba, tiganii astia care au impanzit cartierele din sectorul 1 cu blocoteiele astea de kkt, dupa ce au facut inspectia finala, au desfacut acoperisul si au mai tras un etaj la mansarda. Asta e stilul: primesti autorizatie pentru P+2 si parcare la demisol, tu faci inca un etaj la mansarda si demisolul apartamente, iar masinile locatarilor vor sufoca strada. Tara de kkt, pacat ca nu am emigrat cand trebuia! Desi nu cred ca as fi putut pleca pentru totdeauna... sunt proasta, nu?
Sa lasam astea. Asadar, in urma esecului de anul asta, cand umbra mi-a lasat rosiile fara fructe, am hotarat sa scoatem aracii de tot, sa punem gazon cum a fost. Se va mari iar gradina, vom avea loc poate si de foisorul ala la care tot visam, iar legumele vor fi doar sus pe garaj, iar jos in gradinita cu spalier si castraveti pe gardul din spate. Cat se poate... Doar cateva soiuri de rosii, 2-3, cele preferate de noi, ardei, ceapa, salata, rucola, poate ridichi. Si stop. Stop celor 200-300 de rasaduri, crescute cu chin, stop udat, stop compost. O sa ziceti: ce am cu compostul? Pai tot in urma constructiei tiganesti, s-au deranjat vizuinele sobolanilor din zona si acestia sunt acum refugiati prin curtile vecinilor. Oricum nu ma chema Angela Merkel si nu suportam ideea de a-i adaposti la noi, dar - in plus - Minitehnicus a observat niste tunele suspecte in lada noastra de compost. Am vrut sa credem ca nu sunt de la sobolani, ca bate vantul mai tare si face gauri in pamant, dar nu s-a putut. Asa ca am cumparat otrava si le-am dat pana la refuz. Dar nici compostiera nu mai am de gand s-o tin si sa-i alimentez cu resturi de la bucatarie. Deja nu mai aruncam nimic acolo si de la anul incolo daca voi avea nevoie de pamant am sa cumpar. Cum s-ar zice, s-a cam ales praful de gradinaritul meu urban...
Si acum poze:

 Jardinierele sunt inca in mare forma.

 Anul asta nu s-au facut deloc strugurii in Bucuresti, iar la Buzau foarte putin. Asa e la toata lumea. Vremea asta imposibila i-a stricat complet. Via e trista si inutila. An pierdut.

 Ma pregatesc sa pun muscatele la iernat pe pervaz in casa. Asta e la mine metoda cea mai buna. LA scot, le primenesc, le mai tai din frunze si le indes in 2-3 jardiniere mari. La primavara le mai ciopartesc ca sa fac 2-3 din fiecare si refac septelul.

 Am facut mancare din varza murata de anul trecut pana saptamana trecuta. Acum am scos butoiul din beci. S-a mentinut incredibil.

 Minitehnicus a adus varza de la Buzau. A repatriat-o si pe socrella.

 Fara cuvinte...

 La uscat, din productia proprie, dupa ca s-a pus la borcane cat pentru o cantina.

 In curand strangem si balansoarul, si pologul.

 O ultima imagine cu aracii... Cat mi i-am dorit... Adio!

 Ce va spuneam:

 Minitehnicus organizeaza deja galetile, ghivecele.

 Broscoiul meu, Werner, tot mai apatic din cauza frigului. Are zile cand nu iese din casuta, iar cand iese nu prea mai mananca, umbla doar dupa noi ca sa ne luptam cu el. Simte nevoia sa "socializeze" daca va puteti inchipui! Din cauza ca ne vede mai rar prin gradina, vine des in fata si ne cauta pe la usi.

 Cam asta a mai ramas pe terasa.

 Multe mure au ramas necoapte.

Si una de incheiere: Werner mi-a facut o vizita la birou. In curand va intra in hibernare si isi ia la revedere.