Octombrie ploios

Octombrie... Peste numai trei zile va fi ziua lui Minitehnicus. Harnicul, neobositul, perfectionistul. Am stat cu el la sfat si am ajuns la concluzia ca de la anul vom face schimbari majore in gradina... Nu  vor fi in favoarea gradinaritului, din pacate. Ne vom restrange, pentru ca noua constructie din vecini ne obliga sa ne izolam un pic mai mult. In plus, pomii de pe aliniamentul din spate (cei plantati de noi) au crescut binisor si au inceput sa rodeasca. Fac mai multa umbra, normal, si ii vom lasa sa se dezvolte binisor, ca sa nu stea aia din blocul tiganesc cu ochii numai in gradina noastra. Am mai pus toamna asta inca un mar si un gutui, asa ca va fi bine. Ca tot veni vorba, tiganii astia care au impanzit cartierele din sectorul 1 cu blocoteiele astea de kkt, dupa ce au facut inspectia finala, au desfacut acoperisul si au mai tras un etaj la mansarda. Asta e stilul: primesti autorizatie pentru P+2 si parcare la demisol, tu faci inca un etaj la mansarda si demisolul apartamente, iar masinile locatarilor vor sufoca strada. Tara de kkt, pacat ca nu am emigrat cand trebuia! Desi nu cred ca as fi putut pleca pentru totdeauna... sunt proasta, nu?
Sa lasam astea. Asadar, in urma esecului de anul asta, cand umbra mi-a lasat rosiile fara fructe, am hotarat sa scoatem aracii de tot, sa punem gazon cum a fost. Se va mari iar gradina, vom avea loc poate si de foisorul ala la care tot visam, iar legumele vor fi doar sus pe garaj, iar jos in gradinita cu spalier si castraveti pe gardul din spate. Cat se poate... Doar cateva soiuri de rosii, 2-3, cele preferate de noi, ardei, ceapa, salata, rucola, poate ridichi. Si stop. Stop celor 200-300 de rasaduri, crescute cu chin, stop udat, stop compost. O sa ziceti: ce am cu compostul? Pai tot in urma constructiei tiganesti, s-au deranjat vizuinele sobolanilor din zona si acestia sunt acum refugiati prin curtile vecinilor. Oricum nu ma chema Angela Merkel si nu suportam ideea de a-i adaposti la noi, dar - in plus - Minitehnicus a observat niste tunele suspecte in lada noastra de compost. Am vrut sa credem ca nu sunt de la sobolani, ca bate vantul mai tare si face gauri in pamant, dar nu s-a putut. Asa ca am cumparat otrava si le-am dat pana la refuz. Dar nici compostiera nu mai am de gand s-o tin si sa-i alimentez cu resturi de la bucatarie. Deja nu mai aruncam nimic acolo si de la anul incolo daca voi avea nevoie de pamant am sa cumpar. Cum s-ar zice, s-a cam ales praful de gradinaritul meu urban...
Si acum poze:

 Jardinierele sunt inca in mare forma.

 Anul asta nu s-au facut deloc strugurii in Bucuresti, iar la Buzau foarte putin. Asa e la toata lumea. Vremea asta imposibila i-a stricat complet. Via e trista si inutila. An pierdut.

 Ma pregatesc sa pun muscatele la iernat pe pervaz in casa. Asta e la mine metoda cea mai buna. LA scot, le primenesc, le mai tai din frunze si le indes in 2-3 jardiniere mari. La primavara le mai ciopartesc ca sa fac 2-3 din fiecare si refac septelul.

 Am facut mancare din varza murata de anul trecut pana saptamana trecuta. Acum am scos butoiul din beci. S-a mentinut incredibil.

 Minitehnicus a adus varza de la Buzau. A repatriat-o si pe socrella.

 Fara cuvinte...

 La uscat, din productia proprie, dupa ca s-a pus la borcane cat pentru o cantina.

 In curand strangem si balansoarul, si pologul.

 O ultima imagine cu aracii... Cat mi i-am dorit... Adio!

 Ce va spuneam:

 Minitehnicus organizeaza deja galetile, ghivecele.

 Broscoiul meu, Werner, tot mai apatic din cauza frigului. Are zile cand nu iese din casuta, iar cand iese nu prea mai mananca, umbla doar dupa noi ca sa ne luptam cu el. Simte nevoia sa "socializeze" daca va puteti inchipui! Din cauza ca ne vede mai rar prin gradina, vine des in fata si ne cauta pe la usi.

 Cam asta a mai ramas pe terasa.

 Multe mure au ramas necoapte.

Si una de incheiere: Werner mi-a facut o vizita la birou. In curand va intra in hibernare si isi ia la revedere.