Concediul continua...

Anul asta ne-am scos parleala pentru ultimii doi ani un pic mai "statici"... Astfel incat am bifat doua locatii gemene: Tabara de sculptura de la Magura si Manastirea Ciolanu.
Mi-e si rusine s-o spun, dar nu fusesem niciodata acolo, desi sunt maritata de 28 de ani cu Minitehnicus, care e din comuna Plescoi, deci foarte, foarte aproape de locurile cu pricina. Mereu ti se pare ca poti sa te duci acolo oricand, prin urmare amani si amani si nu mai ajungi deloc. Asa s-a intamplat si cu vulcanii noroiosi, pe care i-am vizitat abia acum vreo 7 ani, desi si ei sunt relativ aproape.
Asa ca, intr-o zi de sfarsit de august am intins-o spre Buzau cu niste fini ai nostri si am bifat cele trei locatii mentionate mai sus, la care nici ei nu fusesera niciodata.
La vulcani am venit dupa o saptamana ploioasa, asa ca am avut ce vedea: noroi mult care se scurgea cu noi de fata In rest, agitatie mare, multi turisti, in varf aproape ca se statea la rand ca sa faci poze.  Bine ca am prins si perioadele in care era pustiu, fara bilete, parcari, pensiuni si terase. Nu ma intelegeti gresit, sunt adepta dezvoltarii turismului, e bine ca romanii isi viziteaza tara si ca strainii au unde veni sa vada lucruri cu adevarat rare. Doar ca era frumos si pe vremuri, cand colindau pe-acolo numai connaisseur-ii.

Urmatoarea pe lista si preferata mea: tabara de sculptura. Cu totul altfel decat mi-o imaginasem, mult mai intinsa pe dealuri, mult mai frumoasa. Nu am cuvinte sa va spun cat de mult mi-a placut! Trebuie sa mai venim cat de curand, ca sa le iau pe toate la rand, piesa cu piesa, cu inventarul facut de-acasa. Acolo sistemul de identificare e absolut tampit, va scutesc de detalii. Am vazut de-aproape cam jumatate din ele, iar celorlalte le va veni randul cat de curand. Cine se duce acolo, ar fi bine sa citeasca pe net istoria acestor tabere de sculptura, care au lasat tarii 256 de sculpturi de la 163 de artisti, intru sarbatorirea a 16 secole de atestare documentara a orasului Buzau. (16 ani, 16 sculptori = 265 opere de arta in aer liber). SUPERB! Pozele nu reprezinta nici 50% din ceea ce simti acolo.

Am fost apoi la Manastirea Ciolanu, curtea imensa, cu o amplasare fantastica, pe coama unui deal, in panta. Cine vrea, poate sa citeasca istoricul... eu va scutesc acum. Tot ce pot sa spun e ca in interior am avut un sentiment de bine, de primitor, asa cum nu simti in toate bisericile. Spre exemplu, mi-a placut si la Ratesti, mult de tot (acum e dezastru acolo, a alunecat tot malul si a rupt biserica... groaznic), dar interiorul acolo era mai sumbru, mai auster.
Minitehnicus si-a amintit niste ritualuri stranii de cand era copil, cand, la sarbatori mari, oamenii veneau la biserica veche (cea de mai sus, cu hramul Sf, Gheorghe), se puneau in sicrie si erau loviti cu oasele dezgropate aici ale fostilor calugari pustnici (ciolanele). Pe copii nu ii puneau in sicriu, dar ii loveau cu oase la picioare, la maini, ba si cu cranii in cap ca sa fie sanatosi si destepti. Ati mai auzit asa ceva? Caut pe net de-am innebunit si nu gasesc nimic. Bineinteles ca am facut o caterinca de Minitehnicus.....! Nu va spun....!