Pregatiri de Craciun

A trecut si sfanta zi a afumatorii! In fiecare an este un Eveniment. Minitehnicus are grija sa fie asa. Se pregateste cu o saptamana inainte: face liste de cumparaturi pe produse si pe familii (a noastra, a lui frate-miu si a cumnata-mii), cumpara numai de la anumite magazine, cu grija la tara de provenienta daca e cazul, apoi pune la saramura dupa retete alese numai de el si - in fine - afuma asa cum a mostenit din batrani...Anul acesta am venit si eu cu ceva nou. Ceva ce imi sta pe creier de vreo 3 ani: somon afumat! Mai am un pitic, dar la asta Minitehnicus inca opune rezistenta: cremwurstii.
Somonul, in schimb, a iesit divin inca de dinainte de afumatoare. Pe mine "fume"-ul nu m-a dat pe spate, ba chiar mi s-a parut ca a banalizat gustul de somon. Eu ma voi opri de-acum la prima faza: cea cu tinutul 2-3 zile la sare cu zahar, coaja de lamaie, piper si marar. E un deliciu. Nu se poate povesti. Nu inteleg de ce nu am facut asta de zeci de ori pana acum. Bineinteles ca nu e ceva ieftin, e un deliciu care costa ceva bani si asa, preparat acasa, si se mai si mananca imediat... Dar merita sa iti faci pofta din cand in cand. La prima ocazie, am sa cantaresc totul ca sa vad cat costa toata distractia. Am luat un somon intreg, iar din cap, coada, sira spinarii, burta, am facut pentru prima oara supa finlandeza de somon, cu dafin si marar. Minune!!! A basculat Minitehnicus la greu!

Nelipsita mescioara unde se incearca la botul calului tot ceea ce se prepara, plus ceapa, usturoi, paine prajita si tuica fiarta.

 Cescute pentru musafiri, caci de-a lungul zilei se perinda tot felul de lume, atrasa de miresmele imbietoare.

 Am devoalat pentru o clipa:

 Somonul afumat pus la zvantat:

 Si celelalte:

Alta pasiune de-a mea, tinuta la capac pana acum, a rabufnit cu toata forta: patchwork-ul sau quilting-ul... Planuiesc de multa vreme si acum i-am tras o prima incercare, fara prea multe fasoane, fara vreun model anume, insa totul, subliniez: totul!, lucrat manual, cu acul in mana. Nici o cusatura de masina! E nebunia mea, inca de cand eram mica, pasiune insuflata de mama, care se tragea si ea dintr-o familie mare, in care femeile coseau, brodau, crosetau etc. la greu. Nu era nici o tehnica de lucru manual care sa le fie necunoscuta. Pozele sunt facute in graba si nu arata cat de frumoasa e pilota. Basca: i-am facut din peticele ramase si o fata de perna!

Mai am inca un dor: sa imi fac lenjerii de pat din in. La indemnul unei prietene care are asa ceva la ea acasa si e incantata de calitatile inului, m-am hotarat sa iau problema in mana si am comandat mostre de la o fabrica romanesca, ramasita a industriei textile construite de Ceausescu. Le-am primit si acum trebuie sa ma hotarasc ce culori si cate bucati...etc. Proiect pentru la vara...