vineri, 23 august 2013

23 august

Pe vremuri se sarbatorea cu mare fast. Acum e o zi ca oricare alta...
Ce sa va zic? Am venit din concediu. Sunt obosita pana la Dumnezeu si chiar mai sus. Ma culc la 11 si dorm pana la 8-9 in fiecare zi si nu-mi vine sa cred. Eu, care tot anul am dormit 5-6 ore pe noapte!
Am alergat ca un cal de povara. Koln si Paris. 11 zile. Inainte de plecare m-am procopsit si cu o gonartroza bilaterala, astfel incat mersul pe jos este o povara pentru mine. Primul drum in Koln a fost la un magazin de tehnica medicala de unde mi-am cumparat orteze pentru ambii genunchi. Am dat o groaza de bani pe ele, dar fara n-as fi putut face fata distantelor imense pe care le-am strabatut in Paris si nici nesuferitelor scari de la metrou si de aiurea. Am impresia ca francezii inca nu au descoperit scara rulanta. Nici macar pe cea de urcare, ce sa mai vorbim despre cea de coborare!... In schimb, in Germania, civilizatia era la ea acasa. Lume calma, linistita, mereu cu zambetul pe buze, amabila, pensionari la a doua tinerete, tineret imbracat in culori (ceea ce la noi nu mai exista), oameni purtand lucruri comode, nu la moda, destindere, voie buna. O tara in care tare mi-ar mai placea sa traiesc. In schimb, francezii mei, Franta mea, mon amour, ... o mica-mare dezamagire. M-am intors cu un amalgam de imagini, senzatii si sentimente care se bat cap in cap. Nu stiu daca e cazul sa detaliez. Deocamdata nu.
Gradina, lasata in grija celor doi flacai ai mei, am gasit-o varza. Rosiile, care erau deja manate serios sunt o jale, ardeii au nevoie (ca si anul trecut) de calciu, pentru ca se strica in varf, gazonul era uscat in proportie de 85%, buruieni peste tot. Inca nu m-am apucat de treaba, pentru ca sunt mult prea obosita. Nu mai pot nici sa ma uit la televizor fara sa adorm. Trebuie s-o iau de undeva si sa pun plantele in ordine, se cer si niste insamantari de fasole, ceapa si ridichi, plus niste salata iceberg. Poate incep de maine, cine stie?