luni, 20 noiembrie 2017

Noiembrie umed

Vreme de toata tristetea. Deprimare totala. Saptamana trecuta ne-au spart casa niste hoti... Din pacate pentru ei nu port (si nu am) bijuterii, electronicele noastre sunt banale, boarfe de firma nu avem, asa ca s-au multumit cu cativa banuti. Sa le dea Dumnezeu sanatate ca nu au luat hartogaraie, ca muream naibii pe la cozi, la ghisee, ca sa ne refacem cardul de sanatate sau pasaportul...
Acum, post festum, ne ocupam de chestii ciudate, cum ar fi instalarea de camere si senzori de miscare. La ce bun? Neuronii mei, cei care mi-au murit ca sa castig banii aia, nu se mai intorc la viata... In orice caz, intamplarea asta nefericita m-a facut sa ma dezlantui de black friday, ca vad ca mie cu economisirea nu-mi prieste. Macar sa ma bucur instant de ceea ce castig.

joi, 2 noiembrie 2017

Buchet autumnal

Acum cateva saptamani, juniorul nostru londonez ne-a facut o mare surpriza: a aparut fara sa ne anunte la ziua lui taica-su. Il asteptam acasa abia de Craciun si am fost socata cand l-am vazut in curte cu bratele pline de o tufanica imensa. Si mai mare mi-a fost socul cand am aflat ca nu pusese singur la cale toata tarasenia, ci cu frate-su mai mare! Omul venise vineri seara, il luase frate-su de la aeroport, dormise la el, iar a doua zi a aparut la noi, floare alba de cais! Ei, ziua lui Minitehnicus a trecut, ba chiar am serbat-o de doua ori, cu si fara purcelus la protap, juniorul s-a intors la Londra, iar in urma lui a ramas o superba tufanica ruginie care imi bucura ochii si inima.

sâmbătă, 30 septembrie 2017

Fabrica de paine

A venit frigul si - in sfarsit! - au inghetat tantarii. La ce bun insa? Nu mai e de stat afara la o bere sau la o cafea pe inserat...
De maine ramanem singuri, eu si Minitehnicus, Minitehnicus si cu mine. Ma gandeam zilele trecute ca niciodata, nici macar o data!, nu m-am gandit ca mama si cu tata au ramas singuri sau ca ar fi putut sa se simta tristi... Incredibil, ce inconstienti suntem atunci cand suntem tineri! Suntem buricul universului. Suntem centrati pe propria persoana.
In fine... Am incercat prima paine la test, mai ca la tara, cu caramizile pe jos, pentru ca Minitehnicus nu a apucat sa faca nimic la proiectul asta. N-am mai rezistat si am copt o paine. Nereusita totala, desi s-a mancat toata. Testul trebuie incins foarte bine, din cate se pare, nu cum am vazut noi pe youtube.
 Pana una alta, fac paine cu maia la cuptorul obisnuit.



marți, 12 septembrie 2017

Avem un nou membru in familie


Toata lumea zice ca modelul asta are "fata incruntata". La inceput si mie mi se parea la fel. (Manca-i-as botu' ei de incruntata!) Dar, in poza, pe bune daca nu pare ca zambeste la mine...

sâmbătă, 2 septembrie 2017

Septembrie iar...

A fost o vara care s-a strecurat pe langa noi si uite-o, nu e! A fost foarte cald, mult prea cald si eu, una, m-am tot adapostit prin casa la aer conditionat. Principala mea indeletnicire a fost sa tin 25, max. 26 de grade in casa ca sa putem dormi linistiti. Gradina si curtea puteam si sa nu le avem, pentru ca tantarii ne-au impiedicat sa ne bucuram de ele. A fost, asa cum am mai spus, revoltator cum ne-au tratat primarii de sector si primarita Firea. La anul voi lua masuri. Imi voi cumpara, oricat ar costa, insecticid si voi stropi la mine si la vecini atat cat sa stam seara la o bere in curtile noastre. Promit. Este clar ca in tara asta nu mai trebuie sa ne bazam deloc pe autoritati si sa traim ca intr-o ocupatie straina: trebuie sa supravietuim cum putem si sa asteptam sa treaca urgia. Daca a tinut figura cu toate popoarele migratoare, cu turcii, cu fanariotii, cu ungurii, cu nemtii, cu rusii, cu nea Nicu, trebuie sa o scoatem la capat si cu UE, americanii, democratia si capitalismul. Trebuie sa fim rezistenta muta si sa-i invatam si pe copii sa nu cada prada disperarii. La mine unul a plecat si unul a ramas. In tara. Altfel, cel ramas, peste o luna se muta de la noi, in casa ramasa de la parintii mei. Toata vara Minitehnicus a lucrat acolo ca sa puna pe picioare totul. A iesit frumos. Nici nu avea cum sa iasa altfel... Vom ramane cu cuibul gol. Numai noi doi, ca in tinerete. Interesant... Minitehnicus va avea si o noua jucarie care sa ii mai distraga atentia: o masinuta noua nouta, luata din necesitate, nu altfel, pentru ca Citroenul nostru Picasso, masina noastra de suflet, a imbatranit de tot si vara asta ne-a facut belele mari, cheltuieli nu mai spun... Se pare insa ca cineva i-a dat de cap si a pus-o pe "picioare"... pe roti mai bine zis. Poate, cu ocazia asta, am sa ma pun si eu la volan, ca mi-e si rusine de carnetul ala luat in 1985! (Asta noua are cutie automata si e mai usor de condus...)
Deocamdata inca nu am turat motoarele mele, pentru ca anul scolar inca nu a inceput. Am lucrat si pe perioada verii, dar mai de plezir, asa. Anul trecut a fost unul incredibil, cel mai bun de pana acum si am mari sperante si pentru asta care vine. Muncesc de dimineata pana seara, fara weekend, fara nimic, dar macar iese ceva. Plicul pentru concediul viitor asteapta sa se umple. Pe desktop am piscina vilei, de-acum universul trebuie sa se puna in miscare ca sa ajung acolo iar si ca sa imi construiesc in gradina o replica de-a ei...
In alta ordine de idei, am fost la tara in Gorj si am gasit, uitat de lume, testul bunica-mii!!!!!!!!!!!!!! Dupa ce am tanjit ani de zile la un test si nu stiam cum sa fac rost si cum sa il montez, am intrebat pe vara-meu intr-o doara daca stie pe cineva care vinde testuri de paine si matusa-mea mi-a zis: Pai avem noi unul aruncat in spatele casei, cred ca e ala al alei batrane... Am crezut ca fac apoplexie! Ne-am dus imediat si l-am scos din buruieni, l-am curatat nitel, e de fonta nu de lut, si zdup cu el la Bucuresti! Minitehnicus mi-a promis ca se ocupa personal sa-i faca o vatra din tabla cu caramida refractara, cadru cu lant pentru ridicat... tot, tot, tot! Eu am pus de-o maia salbatica imediat. Pana face el masinaria, eu maturez maiaua la marele fix. Azi am facut o paine cu putina maia si drojdie uscata, cu seminte de susan, dovleac, floarea soarelui si in. Incredibila! Urmeaza, cat de curand, tot filmul pregatirilor....

luni, 28 august 2017

O vara irosita

Imi pare rau sa o spun chiar eu, dar prima femeie intr-un post atat de important, primarul Bucurestilor, a esuat lamentabil. Consider ca din cauza doamnei Firea, pentru noi, cei care stam la casa cu curte, ACESTA VARA NU A EXISTAT! Ba mai mult: a fost un chin! Sunt ani buni de cand nu se mai stropeste ca lumea contra tantarilor. Am inteles ca trebuie sa ne multumim cu scuipatorile alea care arunca din strada peste gard un insecticid de doi lei pana la max. 10 m in interior. Gradinile din spatele caselor nu se mai puteau folosi de ani buni ca loc de recreere. Chiar si in raza de actiune a masinutelor-stropitoare trebuia sa aprinzi spirale de insecticid si sa inhalezi fumul toxic pentru a te bucura de o bere pe inserat cu prietenii. Dar, ca anul asta, in care nu s-a facut NIMIC (!!!!) pentru starpirea tantarilor astora tigrati, care sunt de zece ori mai feroci decat ceilalti, autohtoni.... Asa ceva nu credeam sa traiesc vreodata. Daca nu esti dat bine de tot cu Autan, nu poti nici sa uzi jardinierele 5-10 minute! Orice incursiune in gradina pentru a da de mancare broastei testoase sau a lua vreo unealta: omor! Daca nu era o vecina sa ne lumineze mintile si sa ne arate ce grozava e piatra de alaun nu numai impotriva transpiratiei, dar si pentru stoparea iritatiei dupa ce ai fost muscat de tantari, nu stiu ce faceam! Ca sa organizam consacrata de-acum petrecere a baiatului meu mai mic si a nepoatei mele (nascuti amandoi la aceeasi data, dar la 9 ani diferenta), a trebuit sa cumparam 5 fiole de insecticid si sa stropim in curte, in zona mesei si pe langa, am dat cu Raid pentru exterior pe sub masa si scaune si efectul acestor masuri a tinut de la pranz pana la inserat, apoi a trebuit sa ne umplem de Autan pe maini si picioare, iar ei ne bazaiau pe fata... Ii doresc doamnei Firea tot raul pe care ni l-a pricinuit noua, ei si intregii familii pana la a noua spita: alergii si socuri anafilactice, mancarimi si bube cu coaja si intoxicatii cu chimicalele din insecticide. Sa numai aiba parte de gradina, piscina, sezlonguri, balansoare, foisoare si gratare, acum si-n vecii vecilor! Amin!

sâmbătă, 12 august 2017

Un concediu frumos ca un vis

Un vis din care m-am trezit, dar la care visez si acum cu ochii deschisi.
Tara frumoasa, peisaje magnifice, civilizatie, cura de peste si fructe de mare, pescuit oceanic (incredibil!) si - nu in ultimul rand - conditii de cazare de lux...
Imi vine sa plang cand vad la ce m-am intors.