vineri, 26 aprilie 2013

Gradina inainte de Florii

Noutati:
Minitehnicus a instalat sistemul de irigare prin picurare.
Am cumparat jardiniere noi, maro cum e ciocolata si  luat un pamant foarte bun si ieftin de la Obi: 10 saci de 50 l, plus inca alti doi de rumegus vandut pe post de pamant de la Baumax, plus inca 70 de l de ceva nemtesc (oleaca mai bun) si a dat Dumnezeu si Maica Domnului sa umplu toate jardinierele si aproape toate ghivecele (cel putin cele mari si mijlocii), iar azi chiar am insamantat: petunii, galbenele, craite, caltunasi, lavanda, busuioc, salvie, cimbrisor, rozmarin, menta, leustean, marar si dovlecei zucchini. Am pus rosiile pitice in jardinierele din spatele casei, acolo unde e mult soare.
Am luat de Covera ingrasaminte organice si balegar fermentat si uscat de cal si de vaca. Si am vazut si insecticid organic facut din nu stiu ce plante... trebuie sa-l comand si pe ala. Mai au si semnite mai rare si care nu se gasesc in magazine: anghinare, sparanghel.... E de studiat in continuare.
Topinamburul a rasarit din proprie initiativa, ba a iesit si un cartof de anul trecut.
In minisera lucrurile stau satisfacator.
Mazarea incepe sa se inalte.
Fasolea a rasarit peste tot.
Am umplut dulapul de rasaduri sus pe terasa si in bucatarie nici nu se vede de unde am luat. Nu stiu ce-am sa fac cu ele. Cred ca voi pune iar cate 4 fire la fiecare arac.
Lalelele sunt frumoase inca.

Am "reparat" gazonul in stilul meu caracteristic: ca sa nu cheltui multi bani, pun seminte acolo unde a chelit si se vad gauri si apoi acopar cu pamant ca sa nu manance vrabiile semintele.
Minitehnicus e harnicut nevoie mare: vrea sa termine reamenajarea locului unde se sta vara afara la masa, sub umbrela. Inca nu a terminat. Promit ca arat si la finalizare.


duminică, 21 aprilie 2013

Operatiunea ARACUL

Mi s-a implinit visul: am retea de araci metalici inalti, drepti, aliniati ca la parada militara. Minitehicus s-a intrecut pe sine. Nu am cuvinte sa spun ce a muncit la ei ca sa stea drepti la poloboc, sa fie egal distantati, sa fie ancorati din toate partile. Manca-l-ar mama de inginer!


Cam asa arata acum. Pana la Paste am sa le scot si pe frumoasele mele in gradina. De maine le pun in dulapul de afara, cel pe care-l pot acoperi noaptea cu folie. Am repicat toate rosiile, sunt fiecare in paharul ei de bere, cu pamant bun, asteptand la fereastra. Anul asta am diversificat mult gama de rosii si iar mi se pare ca am prea multe. Trebuie sa duc si la tara, sa dau si la vecini... vad eu.
In ceea ce priveste gradina si terasa, situatia e buna, sunt multumita: am pus fasole oloaga in rondul din jurul pomilor, fasole urcatoare in dreptul spalierului, tot acolo s-a prins si zmeurul, iar stevia, preferata mea, e mai frumoasa ca oricand. Ca surpriza foarte placuta: a iesit macris de anul trecut! Super.
Pe terasa am pus fasole oloaga in doua lazi, mazare in lada mare (cand se va trece mazarea, acolo vor sta ardeii), a iesit salata, dar e foarte mica, rucola arata cel mai bine, usturoiul, ceapa verde si ridichile cresc, au iesit si morcovii in ghivecele mari... Viitorul suna bine. Sus pe terasa mai am doar o lada in care ma bate gandul sa pun mangold. Prima oara.

miercuri, 3 aprilie 2013

Compostiera: o reusita totala

Ieri am desfacut compostiera. Cu aceleasi sperante ca si cele de anul trecut, dar - de data asta - cu inima mai stransa. Primavara trecuta, dupa un an de adunat si de fermentat, am desfacut lada crezand ca o sa avem o groaza de compost. Nu a fost asa. Abia am adunat cateva galeti ca sa le punem pe noul sant, al patrulea. Am pus totul la loc si anul trecut am umplut-o iar cu tot ce-am avut la indemana. In plus am pus coji de oua zdrobite.
Ei bine, anul asta a fost un succes total. Nici nu ma asteptam sa gasesc un pamant asa de bun, de maruntit, de gras... Minunat! Singura problema a fost ca in interior erau o groaza de plantute cu tije lungi, crescute mai mult la intuneric. Ne-am batut capul o groaza pana ne-am dat seama ce erau: corcodusi iesiti din samburi! (compostiera se afla chiar sub corcodus). Sper sa nu se prinda printre rosii si sa-mi dea batai de cap! Am fotografiat etapa cu etapa totul. Concluzii: ca sa fie bun, compostul (in conditiile de la noi din gradina) trebuie sa fermenteze doi ani, nu unul singur. Ramele, asa cum citisem deja pe net, nu se mai aflau in stratul maruntit, ci in cel de sus, in care inca mai aveau ce sa pape. Ador ramele! In copilarie nu-mi placeau deloc, iar acum... sa vedeti cum le cocolesc...

Vedere de sus, de pe terasa:
Imediat ce am terminat, a inceput ploaia.