duminică, 31 iulie 2016

Incepe luna august

Da. Maine e 1 august.
Caldura tropicala, coduri de toate culorile, numai ploaia nu se prea arata. Cand si cand cativa stropi care nici nu uda complet asfaltul...
Gradina mea nu sufera de sete, pentru ca udam intens, ca in fiecare vara, platim dublu la apa, dar asta e: vrem legume, vrem gazon, vrem vie, vrem pomi... Trebuie sa le ajuti sa traiasca si ele.
Din pacate si eu si Minitehnicus am ajuns la concluzia ca de la anul nu vom mai pune rosii jos, in gradina, pentru ca nu mai e soare. Plantele se chinuie, se lungesc, nu prin rod, desi arata relativ bine. In afara de cateva soiuri de cherry, usor salbatice, primite de la vecinul nostru, care sunt roditoare si dulci, restul... Dumnezeu cu mila! Preferatele mele, trufa neagra si printul negru...sunt zero barat, numai neagra de Crimeea are ceva fructe. Daca nu era blocoteiul tiganesc din spatele casei, poate mai ciunteam pomii, dar acuma: NU! Din contra, o sa-i mai iert cu taiatul, sa-si uneasca toti coroanele. La anul voi pune rosii numai sus, pe terasa, in principal in lada mare, in locul ardeilor. Si nu voi mai face rasaduri decat pentru soiurile pitice, de jardiniera. Restul deja se gaseste la piata. Am cumparat pentru socrella niste rasaduri din piata care au facut niste rosii dulci, mari si bune rau de tot! Inclusiv negre! Gata cu chinuiala!
Castravetii ne-au bucurat mult la inceput pentru ca erau de-aia cu autopolenizare si erau plini puzderie de castraveciori mici care promiteau recolte bogate. Din pacate sunt o dezamagire: multi se opresc din evolutie, se ingalbenesc si cad, desi au apa. Altii, daca nu-i uzi cat vor ei vreo doua zile, raman nedezvoltati, ca niste virgule. Nici in inaltime nu prea cresc. Anul trecut aveam un culoar de verdeata in spatele gradinii, pe gard. Acum... slab, slab de tot! De suparare, am pus cateva seminte la baza fiecarui fir si deja au iesit castraveti noi. Au destul timp sa creasca. La fel, am prins o dimineata mai racoroasa si am pus fasole cataratoare, pentru ca plangea spalierul ala... A si iesit si e dreapta ca soldatii cand prezinta onorul. Murul s-a intrecut pe sine anul asta, pentru ca nu l-a mai lasat sa se urce cat a vrut. Anul trecut din cauza asta fructele nu s-au maturat in proportie de 40%.
Cam atata cu explicatiile, restul e in poze.
Prima, cea cu torturile, este de la evenimentul central al verilor din familia noastra: ziua baiatului meu mai mic si cea a fiicei fratelui meu (nascuti la aceeasi data). Aniversarile astea reunite au marcat si reusitele lor la examene, mai ales la facultate, si de-asta avem amintiri nemaipomenite. Anul asta a terminat si el facultatea si lucreaza si el, ca si fratele lui, jumatate in tara, jumatate afara... Ma rog: alte vremuri decat atunci cand eram noi tineri... Alte griji... Spre exemplu, baiatul nostru cel mare a fost in Berlin exact cu o saptamana in urma atacului, chiar prin imprejurimi, pentru ca a dorit musai sa viziteze muzeul BMW, aflat in imediata apropiere a locului unde descreieratul ala a impuscat tot ce-a vazut cu ochii. Il intrebam mereu la telefon: sunt refugiati pe-acolo? E vreun pericol? Si el imi zicea sa stau linistita, ca e o relaxare totala, oamenii sunt pasnici, toti se simt bine.... Lumea se plimba pe strazi, se danseaza, ba, prin parcuri, se mai face si nudism!!!
 Cheesecake-ul e facut de mine. Cu coacere, fara gelatina si cu mure din gradina. Zmeura mi-a adus-o cineva, iar coacazele sunt de la Sellgros.
 Anul acesta, ca si in cei anteriori, fratello a luat o butelcuta de bere, asa ca la anul voi avea inca un ghiveci pentru muscate.