duminică, 29 aprilie 2012

Un necaz nu vine niciodata singur

Credeam ca am scapat de suparare cu rasadurile... Nici vorba! Ieri, cele mai falnice rosioare din pahare au inceput sa se usuce putintel pe la varful frunzelor. Castravetii la fel. Am analizat problema si am decis ca e o ciuperca. nu sunt sigura care, dar nici nu mai are importanta. Le-am rupt toate frunzele care incepusera sa se decoloreze pe margine si azi dimineata le-am stropit cu fungicid. Cu Bravo. Sper ca le-am lecuit, ca altfel o iau razna.

vineri, 27 aprilie 2012

Lada de compost

Am deschis in sfarsit si lada cu compost. Eram nerabdatoare ca un copil care asteapta sa vina Mos Craciun. Asa ca am desfacut paletul din fata si am dat la o parte ceea ce pusesem din toamna pana acum, apoi am tras pamantul negru de pe fund. Chestia a fost ca nu era o cantitate prea mare. Cand se transforma in humus, scade in volum. Pe bune, credeam ca o sa fie mai mult. Erau multe rame si pe toate pe care am reusit sa le prind, le-am repatriat. Am citit undeva ca acolo unde pamantul e bun de pus la plante, ramele nu mai stau. Ele cauta mereu hrana noua.



Pamantul negru l-am pus deasupra noului sant si Minitehnicus l-a amestecat un pic cu pamantul sapat. Vreo trei galeti le-am pus si in pamantul din lazile de pe marginea terasei.


joi, 26 aprilie 2012

Am furat startul

Dragilor, nu sunt eu de vina! Minitehnicus a cumparat rasaduri de rosii timpurii (din cele cu mot). Nu a rezistat tentatiei cand le-a vazut asa de mari si chiar cu flori. Mi-a adus 20 de fire plus unul bonus. Asa ca ieri m-am spurcat si m-am dus cu el in piata si am luat si ardei. Doamna care le vindea mi-a spus ca unii sunt numiti "potop" (foarte productivi, din cei galbeni ascutiti la varf, din care am avut si eu anul trecut), iar ceilalti sunt grasi in trei muchii. O sa-i vedem... Rasadurile mele de ardei nu au nici 2 cm inaltime (sunt cele puse in a doua faza), asa ca nu am avut ce face. Daca mai apuc sa-i vad si pe ai mei mari, am sa le gasesc si lor un loc in gradina. Poate in spatiul de langa pomi, cand se va trece mazarea si fasolea oloaga. Vom vedea.

Ieri am muncit pe branci si le-am pus pe toate in gradina. In plus am adunat toate ridichile si am plantat altele, plus toata ceapa dintr-una dintre ladite si am pus arpagic nou.

 Ajutat si de baiatul meu mai mare, Minitehnicus mi-a pus in sfarsit si ultimele ladite, pe marginea terasei de pe garaj. Trebuie sa ma gandesc ce-o sa pun acolo. Inca nu m-am hotarat.

miercuri, 25 aprilie 2012

Dulapul pentru rasaduri

Inca de anul trecut ne-am tot gandit cum sa facem ca sa rezolvam problema spinoasa a rasadurilor. oricum am da-o, ne trebuie spatiu, mult spatiu. Asa ca a aparut ideea de a transfera afara tot calabalacul. Zis si facut. Mai intai a aparut scheletul metalic:
Apoi Minitehnicus a pus blaturi de pal imbracate in folie de plastic. Pe urma am intervenit eu, care am transferat rasadurile din bucataria soacra-mii pana pe terasa.

Dimineata vine lumina din dreapta, dar de la pranz incolo, lumina vine din fata si rafturile se scalda in soare pana pe la 5-6 dupa amiaza. Dupa ce se termina cu rasadurile, voi pune in el jardiniere cu salata, ridichi etc. Voi vedea. Seara imbracam totul cu un ciorap din folie de polietilena. Asa am facut si asta seara, dar mai devreme putin, din cauza furtunii. Vantul imi ciufulise de tot rosioarele. In plus, a trebuit sa legam totul cu sfoara si sa punem ghivece mai grele la baza ca sa nu o umfle vantul.
Totusi, rasadurile mele sunt mici pentru vremea asta. Cele mai mari dintre ele arata asa:
Sunt negrele de Crimeea si uriasele. Restul sunt mai mititele. Ieri insa, Minitehnicus a venit de la piata cu 20 de rasaduri de rosii timpurii (de marime medie, cu mot). Nu stiu cum fac taranii astia care vin cu rasaduri in piata! Planta are cam 40 de cm inaltime, are deja flori, iar pamantul in care a crescut nu e mai mult de o ceasca de cafea. Am vrut sa le punem de ieri, dar ne-a oprit furtuna. De fapt la noi, in sectorul 1, nu a plouat deloc. In schimb a batut un vant infiorator. Ni le-ar fi stricat de tot.
In alta ordine de idei, am cules complet una din laditele de ridichi si zilele astea o s-o dau gata si pe a doua. In prima am pus deja seminte noi.
Azi vreau sa culeg si toata ceapa verde din ladita de alaturi si sa pun morcovi de-aia mici, ca o bila. Oricum, zilnic culeg salata de toate soiurile. Trebuie rarita si cea mai usoara metoda e sa o mananci asa cum este. Ne luptam si cu usturoiul (cred ca am pus cam mult).


duminică, 22 aprilie 2012

Minitehnicus a muncit din greu

Nimic n-am putut face zilele astea. Am tras tare de dimineata pana seara, asa ca de gradina s-a ocupat numai Minitehnicus. Si s-a rupt in figuri, dragul de el! Santul nr. 4 este gata si asteapta rasaduri.

Toate santurile au fost sapate, intre ele s-a ras de tot gazonul (anul trecut mai mult ne incurca si era aproape imposibil de tuns atunci cand rosiile erau mari), s-a tuns toata gradina si iarba a ajuns in compostiera, a mai fost taiata o craca dintr-unul din prunii din spate, pentru ca sa aiba mai mult soare rosioarele. Eu am mai repicat printre picaturi cateva rosii... Mi-e si rusine sa vi le arat. Daca nu erau cele care au calatorit tocmai din  Germania pana la mine, anul asta cumparam rasaduri din piata.
Am fost acum doua zile la Baumaxx si am mai luat niste pamant pentru repicat, niste seminte de andive, pe care habar n-am cum sa le cultiv, niste seminte de rosii galbene mari si niste leustean. Incerc de cativa ani sa prind si nu vrea deloc. Am mai luat niste folie pentru noul dulap de rasaduri pe care mi l-a mesterit Minitehnicus. Trebuie sa o trag la masina de cusut, sa-i fac bride de prins de cadrul metalic si usita in fata. Cum o termin imi pun acolo rasadurile si scap de ele din casa. O sa aiba si mai mult soare...
Alta treaba buna pe care a facut-o iubitul meu inginer a fost sa inlocuiasca folia de pe solar cu plasa pentru vrabii. Trebuie neaparat sa plantez niste salata in lazile mari, dar vrabiile trebuie tinute la distanta, asa ca Minitehnicus a cumparat azi teava de plastic si a mesterit un cadru asemanator celui de la solar si pe lazile mari. Inca nu e gata, asa ca nu vi-l arat.

Cea mai mare bucurie a mea este ca au iesit cartofii si mai ales ma bucura cei violet si mov. Nu stiu cat se vede in poze, dar frunzele lor sunt verde cu mov sau mov integral. (se vede in mijlocul celei de-a doua poze ceva mic si mov, nu?)


In rest: mazarea, fasolica oloaga verde si galbena a iesit, iar cea pestrita (maro cu negru, rosu cu alb) se lasa asteptata. Mi-e teama ca nu mai iese deloc. Oi fi pus-o eu prea devreme?...



Simfonia lalelelor continua si, desi nu sunt ale mele cele mai frumoase de pe net, totusi ma mandresc si eu cu ele:


Ultimele, cele care fac 4 cupe pe o tija, si uitasem ca le am... Nu mai inflorisera de cativa ani buni de zile. Credeam ca s-au pierdut.

marți, 17 aprilie 2012

Prima "recolta"

Ca si anul trecut, prima recolta a constat in vreo 25 de fire de ceapa, aduse la masa in ziua de Paste. Plus inca vreo 15 culese a doua zi, pentru ca primele au avut un succes enorm si s-au topit imediat.
Ridichile sunt pe drumul cel bun. Saptamana asta incepem sa luam si din ele. Azi am stat cumintica, pentru ca inca e zi de sarbatoare, dar maine am planuri mari de tot: continuarea repicarii la rosii, rarirea si replantarea la salata verde, insamantarea fasolei urcatoare si rearanjarea rucolei deranjate de pisici.
Rosiile deja repicate sunt bine-mersi, toate drepte, toate vesele, iar cele ramase inca nerepicate s-au mai marit un pic de cand le-am adaugat pamant de la tara. Raman la parerea mea, ca pamantul cumparat de la Leroy Merlin (unguresc, special pentru rasaduri de legume) a fost o porcarie sinistra, un rumegus fara nici o valoare si infestat cu ciuperca aia ucigasa. Am vreo 6 plantute de vinete care stau la 1,5 cm inaltime de o luna!!!! Nu cresc deloc: pamantul e sterp. Ardeii sunt un esec magistral. Probabil voi cumpara rasaduri in mai. Imi pare rau, dar nu mai am ce face... In ordinea aparitiei: vinetele, ardeii, castravetii:


Mai trebuie sa iau folia de pe solar, pentru ca nu cred ca mai este necesara. In schimb trebuie sa pun pe cadrul de plastic plasa contra vrabiilor. Neaparat!

Lalelele sunt in schimb o nebunie!




Am si doua poze cu torturile mele (ornate cu oua si iepuras din martipan), dar pozele nu sunt prea reusite.

luni, 16 aprilie 2012

Ganduri

Nu le prea am eu cu urarile si cu pozele cu flori sau oua incondeiate. Mi se par prea idilice, prea desprinse dintr-un vis. Eu zilele astea ma gandesc la romanii astia atat de imperfecti, atat de chinuiti, atat de departe de o viata frumoasa... Bineinteles ca sunt altii si mai napastuiti ca noi, dar or fi prin niste tari desertice sau cu temperaturi foarte scazute sau undeva unde nu se mai termina razboaiele. Mi se pare nedrept ca intr-o tara ca a noastra sa se sufere atat pentru lucruri care ar trebui sa fie elementare: hrana, adapost, asistenta sanitara, pensie... Mi se pare ca poporul nostru duce la nesfarsit o cruce prea grea. Pentru generatia mea, crescuta intr-un spirit patriotic, realitatea zilelor de azi e foarte greu de acceptat. Ideea ca romanii sunt un popor care, in ciuda unor calitati evidente, are niste defecte majore si imposibil de corectat este greu de acceptat. Ma rog, eu am acceptat-o, dar dezamagirea e mare si pesimismul e adanc. E o contradictie atat de mare intre ceea ce am crezut eu pe vremuri despre romani si Romania si ceea ce cred astazi! Si este foarte greu de trait cu ideea ca nimic nu se va schimba nici pe perioada pe care o mai avem noi de trait, nici in timpul vietii copiilor nostri.
Iertati-ma daca nu pot fi optimista si plina de incredere in viitor.

sâmbătă, 14 aprilie 2012

Inainte de Paste

Ei, ce sa fac si eu? Toata lumea posteaza urari de Paste, iar eu va pun la curent cu ultimele noutati. A dat Dumnezeu si Maica Domnului si, in vinerea mare, am repicat o parte din rosioare. Pana acum cel mai bine sunt negrele de Crimeea si bombonera (4 fire), trimise de prietena mea din Germania. Pastilele de cocos le-au salvat. Dintre ale mele, numai cateva fire de uriase, galbene, cherry normale si black. Mi-am zis ca trebuie sa le urnesc cumva, pentru ca rumegusul ala vandut pe post de pamant special pentru rasaduri de legume mi se pare ca nu le dadea nimic, nu avea nici un nutrient folositor cresterii. De-aia le-am pus in pahare cu pamant din gradina de la tara lui Minitehnicus (de la Buzau), ca sa isi mai traga de-acolo ceva bun. Probabil ca voi cumpara rasaduri de ardei din piata. M-am impacat cu ideea.
Intre timp, in gradina a rasarit in sfarsit mazarea. Incepusem sa-mi fac ganduri ca boabele or fi fost vechi si ca m-am pacalit. Si mai nostim este ca in sacii de pe terasa au iesit cartofii. Cei din gradina inca se mai gandesc.

Solarul ramane insa marea mea bucurie: maine o sa mancam ceapa verde culeasa dis de dimineata. Ridichile si salata sunt prea mici (a fost frig).
Din cauza ca ardeii mei si vinetele sunt intarziate rau de tot, am zis ca, pana una alta, sa folosim lazile mari, asa ca am mai pus un rand de arpagic. Trebuie sa vedeti si usturoiul:

Acestea fiind spuse, ma grabesc sa ma intorc la torturile mele (trebuie sa fac doua: unul pentru maine si unul pentru luni). Inca nu sunt hotarata ce crema sa le fac, in plus am cumparat si niste martipan ca sa le mesteresc niste decoratiuni cu oua de Paste puse peste glazura... cine stie ce-o iesi?


vineri, 6 aprilie 2012

Ninge cu petale de corcodus

Parca in nici un an nu a fost mai frumoasa ninsoarea asta de primavara.
Pata asta mare din mijlocul fotografiei este o petala in zbor.

Minitehnicus a acceptat sa mai faca inca un sant anul acesta (al patrulea). Si-a pus sfoara, ca sa fie drept... E un perfectionist, ce mai! Probabil ca se va apuca de sapat abia saptamana viitoare, pentru ca maine pleaca la tara, la Buzau. Socrella mea sta acolo in fiecare an, cam de la vremea asta pana prin octombrie si se ocupa de casa si gradina de acolo. Minitehnicus are treaba grea: trebuie sa sape gradina de la tara, pentru ca si acolo se pun legume de toate felurile. Nu-l invidiez... O sa vina rupt, iar eu o sa-l pun sa bata covoarele...
De luni o sa incerc sa repic ce se poate ca sa mai salvez cat de cat situatia. Dezastrul e la cote mari. Nici nu vreau sa mai povestesc, ca m-apuca nervii. Habar n-am cate plantute voi reusi sa pun pana la urma in gradina... Probabil ca voi mai cumpara rasaduri din piata... ce sa fac?... Trebuie neaparat sa le schimb total pamantul, pentru ca de la asta a inceput totul. Am sa le pun ca anul trecut in pahare, am sa le pun in bucataria soacra-mii, unde e foarte lumina si sper s-o ia din loc alea care s-or mai salva.
Am pus pe terasa si doi saci cu cartofi. Nu mai stiu soiul. Pana la urma le-am incurcat de-a binelea.


Daca e insa ceva care-mi bucura sufletelul, aia e ceapa (manca-o-ar mama pe ea!):

Salata si ridichile se maresc si ele pe zi ce trece: