marți, 28 iunie 2016

Un suras in plina vara...

Da, acum chiar a venit vara. O vara caniculara, greu suportabila fara aer conditionat. Am facut comanda direct in China pentru suplimentarea aparatelor de acasa si asteptam vaporul. Nu se mai poate trai la temperaturile astea fara tehnologie. Degeaba si reabilitarea termica... Toate au limitele lor. Polistirenul nu iti poate face 23 de grade in casa. Avem o varsta si nu are rost sa ne chinuim. Din pacate e greu de haladuit si prin gradina pe caldurile astea. Trebuie sa gasim intervale orare convenabile ca sa suportam fierbinteala asta. Bem ness frappe la greu si in multe seri, tarziu in noapte, stam cu prietenii la beri reci prelungite, eventual cu televizorul afara, la gradina, ca sa urmarim meciurile de fotbal. Una peste alta, nu e rau deloc.
Plantele? A, da! Toate merg deocamdata perfect. Nu am nimic sa le reprosez. Nu le-am stropit pana acum cu NIMIC. N-a fost cazul. Singrul lucru pe care nu l-am facut inca (de lene) a fost sa pun fasolea. Dar mai e timp. Poze, poze, poze:


miercuri, 1 iunie 2016

Start rosii 2016!

Mi-e si rusine s-o spun, dar asta e: am "reusit" sa punem rosiile in gradina abia pe 31 mai!!! Dumnezeule mare! Incredibil!
Cum spuneam: am tras o claca ieri impreuna cu Minitehnicus si rosiile au aterizat cu bine in gradina. Macar am facut-o cu pierderi minime: numai un fir s-a rupt, ceea ce este incredibil! Asta pentru ca nu s-au lungit fara rost in casa si atunci cand le-am scos afara a dat iar frigul si au stat pe loc in inaltime, dar li s-a ingosat tulpina. Nu stiu ce calcule am facut, dar anul asta trei sferturi sunt soiuri negre. Asta e! Om vedea. La noi, in spate, umbra devine tot mai deasa si nu am de gand sa mai tai nici o ramurea din pomi, pentru ca trebuie sa mai salvam si noi o bruma de intimitate in fata asaltului blocurilor tiganesti. Mai rau e de vecinul meu, care avea de ani de zile vita de vie trasa de la cei din spate si ieri s-a trezit cu toata pleostita. I-au taiat-o, desi il asigurasera ca n-o s-o faca... Pacat, foarte pacat. In spatele blocoteiului vor face parcare si le prindea si lor bine niste umbra. Dar ce sa inteleaga imbecilii astia? Trebuie sa ne transformam in beton, asfalt si aer incins! Fereasca Domnul de verdeata! Aoleu! Frunze uscate, flori scuturate, fructe cazute din pomi, matura, stropeste, culege... mai bine asa: jaluzele trase, aer conditionat, izolare totala fata de natura! Prin urmare, rosiile mele se vor descurca asa cum vor putea in conditiile date.
Jardinierele la inceput de drum:
 Astea sunt toate firele cu care am ramas: sapte! Probabil le voi pune in galeti sus pe terasa, cate una la galeata, sa vedem cum le va placea.
 Rosiile la jardiniera... cam putine. Anul asta am avut pierderi mari: o treime a pierit in stadiu de rasad la pastila. Nu-i nimic; macar vor fi mai aerate, pentru ca le cam inghesuiam.
 Patutul asteapta pernite noi, fantasy...
 Cam asa arata rosiile.
 In lazile de sus se vede ordinea "nemteasca" a lui Minitehnicus. (Am inceput sa-l suspectez ca l-a votat pe Johannis...) Ceea ce sa vede in prima lada-stanga este rucola (seminte pe banda) si putin spanac... pentru green smoothie only. Ceapa nu mai are nevoie de nici o prezentare.
 Ardeii grasi, frumosi, cu flori deja.  Astia macar i-am pus la timp, pentru ca in alti ani ma incurcam cu mazarea.
 Astea sunt niste lazi luate de la Leroy pe nimica toata, nu se merita sa mai luam ghivece care se strica asa de repede si care costa o groaza de bani! In ele am pus niste rosii cu totul si cu totul speciale, pe care noi si nu numai noi le denumim "gloante", pentru ca sunt niste cherry mici si ovale, incredibil de gustoase si de crocante! Raman tari si cand sunt coapte si pocnesc in dinti. Gustul e bun, bun de tot, dulce-acrisor.
 Vedere din fata spre spate, in lada din stanga: salata iceberg. minitehnicus vrea neaparat sa vada el capatani, nu padure de frunze.
 Ardeii infloriti mai de-aproape.
 Clematita ascunsa printre vita de vie.
 Cirese peste gard, de la vecinu':
 Visine, tot de la vecinu':
 Alte jardiniere:
 Visinul vecinului:
 Si acum visinelul meu, plantat in fata, pe locul unui fost prun, care imi masca blocurile. L-am pus cu manutele noastre acolo, l-am asteptat sa creasca, i-am cantat in struna... Il iubesc pentru ce este si mai ales pentru ce va fi in viitor.
 Nu stiu ce se intampla, dar anul asta verdele este dureros de verde... ori mi-am schimbat eu monitorul si de-aia vad asa?...
Mai, oameni buni, ce bine e sa stai la casa! Cat de mic ar fi spatiul verde, tot e altceva decat la bloc...