sâmbătă, 14 iunie 2014

Parca aveam un blog...

Cateodata as scrie si as pune poze, dar ma intimidati teribil cu gradinile voastre frumoase si pline de bunatati, in timp ce eu in fiecare an mai renunt la o cultura. Dupa ce am renuntat la vinete, a venit randul mazarei. M-am chinuit iar cu ea si am cules cam jumatate de kg, adica cam atata cat am semanat. Cules, gatit, mancat. Concluzie (cum ar zice prietenul nostru chinez): mazarea - "prima, ultima!" Ma rog, nu a fost prima oara cand am incercat sa o cultiv, dar este sigur ultima! In rest: batalie pe viata si pe moarte cu melcii si limacsii. Optimolul a facut curatenie mare si de data asta. "Cestiunea" este insa ca am mai descoperit un pradator la care nu ne gandisem pana acum: broscoiul testos! Nu mi-a lasat nici o fasole urcatoare in picioare! Oloaga nu-i place, in schimb urcatoarea e muci: roasa pana la baza! La fel cu castravetii. S-a prins ca poate sa se cocoate pe sticlele de plastic si sa se haleasca tot ce poate. Minitehnicus a fost nevoit sa cumpere de trei ori la rand rasaduri de castraveti pana si-a dat seama ca nu melcii faceau stricaciunile, ci broasca. A pus sticle mai inalte si sper sa mearga de data asta. Rosiile cresc frumusel. Sunt multumita, mai ales cand stiu ce plapande erau cand le-am plantat afara. Vremea e perfecta pentru aparitia manei, asa ca Minitehnicus sta conectat in permanenta la vermorel si stropeste cu zeama bordeleza aproape dupa fiecare ploaie. Din pacate nu am scris la timp soiurile si acum markerul s-a decolorat de la soare si nu mai stim nimic. Probabil ca o sa deosebesc neagra de Crimeea de inima de bou, dar in rest... Dumnezeu ci mila! Nici cu rasadurile de rosii n-o sa ma mai strofoc la anul. Am sa comand pe net soiuri mai deosebite si am sa cumpar piticele de ghiveci din comert, iar grosul am sa-l iau din piata. Nu se merita efortul si deranjul in casa...  Anul asta in schimb mi-au iesit niste ardei de-o frumusete....! Numai un fir mi s-a stricat. Restul parca au fost vrajiti! Fata de anul trecut, in care mi  s-au stricat toti si am cumparat practic toti ardeii, anul asta sunt numai productie proprie. Vreau sa spun ca am fost multumita de semintele de la banca de seminte de pe net. Mi-a iesit si niste fasole nemaipomenita in galetile de pe terasa. Probabil ca o sa le mut jos ca sa se urce pe spalier. La astea nici broasca nu poate sa ajunga. Vorbind de broasca, trebuie sa spun ca sunt schimbari foarte mari in comportamentul ei. Anul acesta, dupa ce s-a trezit din hibernare, parca e altcineva. Nu mai e sperios, ne cauta tot timpul prezenta, ne trezim cu el ca vine din spate, din gradina, pana in fata si se plimba peste tot, inspecteaza tot, se uita cu jind pe sub poarta la oameni si la masini si ar vrea sa iasa... In plus mananca mult mai mult decat anul trecut si face caca intr-o veselie. Noroc ca nu miroase si se dezintegreaza repede. In afara de fasolea mea si castravetii din care s-a servit singur, ii dam salata din productia proprie, castraveti cumparati si l-am gasit cocotat pe iedera mancand frunze. Patruleaza printre randurile de rosii si aduna corcodusele crude cazute pe jos. Anul trecut a venit la noi putin inainte de coacerea lor si l-am prin rosu la bot (prima oara m-am si speriat!), semn ca ii placeau corcodusele coapte; acum insa vad ca-i plac si crude, desi cateodata pare ca-i raman in gat samburii (nici nu-i digera de altfel). Ne-a rupt niste rosii pentru ca patruleaza continuu printre ele si se mai agata probabil cu carapacea de cate una. Minitehnicus o cearta mereu, dar tot la el trage cel mai mult pentru ca e cel mai prezent in gradina. Alt lucru pe care am hotarat ca n-o sa-l mai facem anul asta este desfacerea compostierei. Am tot amanat din cauza ploilor, apoi am plantat rosiile si pe urma am zis ca o sa lasam pe anul viitor. O sa se stranga mai mult pamant si o sa fie bine.
Cam asta am avut de zis. Sa stiti ca va citesc pe toti si va admir gradinile si ma vad plimbandu-ma pe la voi printre trandafiri sau printre randurile de rosii. Elisei ii spun ca nu pot intra deloc la ea pe blog pentru ca se pare ca RDS-ul, cel care imi da net, nu e binevenit la ea acolo, cica e recunocut ca spamist si nu mai stiu ce raufacator... In fine: va doresc sanatate si bucurii! (In ritmul meu de scris ne mai vedem peste o luna...)
Et pour la bonne bouche: poza Minitehnicus in costum de scandal. Asta ca sa vedeti ca saracul de el munceste de zor si e angrenat in niste chestii mari de tot.
Rosiile pitice parca nu sunt asa de pitice... Cred ca sunt niste cherry si habar n-am ce voi face cu ele daca incep sa creasca tare de tot.
 Cea inflorita e Minuscolo:
 Si astea sunt prea inalte, nu-i asa? Nu par rosii de ghiveci...
 Pomisorul goji:
 Rosiile:
 Castravetii:
 Alte rosii (cele cu fruct sunt din piata)
 Topinambur in al treilea an: e crescut ca in jungla:
 Castraveti in jardiniera:
 Morcovi rosii:
 Fasole urcatoare de la bancadeseminte.ro:
 Ardei bulgaresti (din piata):
 Si ardeiasii mei, pusi de mine:
 Murul in explozie:
 Lazile cu ceapa, ridichi si salata:
Urzici decorative:

15 comentarii:

  1. Totul e atat de ordonat .Super ! Si e minunat ca in Bucuresti puteti cultiva legume si verdeturi ,nu toata lumea are privilegiul asta .Sa aveti recolta bogata !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc pentru urare. Intr-adevar, e bine sa stai la curte si sa ai un pic de pamant... Cei de la bloc sunt dezavantajati.

      Ștergere
    2. Hello, Iulia si bine te-m gasit!
      Ce sa-ti spun, nu stiu cum sa rezolv problema asta, doar ca trebuie sa-mi sescarc hard discul ca zice ca-i full si poa sa crape in orice moment (si asta din cauza pozelor multe cu care este incarcat, ca altceva nu descarc in el ).Deci, maine ma duc la Altex si cumpar un stick mare in care descar toate pozele din laptop si , poate ca apoi va merge. Caci si la mine face figuri cand public imi da eroare.
      Draga mea, cat despre goji, din experienta, iti spun ca la inaltimea asta e bine sa-l scurtezi ca sa se ramifice si sa creasca si alte ramuri laterale n u numai alea doua. Astfel se face pomisor-arbust.Si va fructifica in acelasi an.
      Pare ca esti mai b ine cu sanatatea si asta ma bucura. Inrest, raman uimikta cum cultivi tu de toate in cutii, in vase, in jardiniere....ceva de neimaginat! Bravo! Inventivitatea este tonica si pentru autor dar mai ales pentru noi, privitorii. Te pup si sper sa poti intra si la mine, dar pana atunci, ma gasesti cu aceleasi articole in Elisaingradina.wordpress.com unde imi copiez textele inainte de a le pierde prin eroarea de pe blog.

      Ștergere
    3. Of, Elisa, ce bine ca am putut sa intru pe adresa asta macar. Am citit tot ce-mi lipsea. M-am delectat mai ales cu verbinele tale. Eu am cumparat prima oara florile astea si mi s-au uscat pe capete. Cred ca nu le place alaturarea cu petuniile sau cu muscatele.

      Ștergere
  2. mie mi se pare cam frumos la tine si nu vad de ce nu ne-ai impartasi constant.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Uneori am impresia ca toate sunt la fel si ca nu se mai intampla nimic nou. Parca e tot la fel cu anii de dinainte, poate chiar mai putin. De-aia.

      Ștergere
  3. iulia, cand te mai apuca intimidarea ( :)) ) de la ce vezi pe la altii prin gradini, intra la mine pe blog si o sa-ti revina stima de sine automat!
    tu cultivi in ghivece si ai ditamai recoltele, nu vad de ce iti faci atatea complexe. ti-am zis ca eu te-am luat ca reper la inceput.
    ce facea sotul in costumul ala? experimente nucleare? :)))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu chiar nucleare, dar oricum foarte periculoase pentru sanatate. Trebuia sa dezmembreze o centrala termica de pe vremuri care avea in interior vata de sticla. Taia cu flexul intr-un spatiu inchis si cam fara aerisire si particulele din vata de sticla puteau fi inhalate. Nu l-am lasat sa-si pericliteze sanatatea.

      Ștergere
  4. Simpatica testoasa , nu poti sa te superi pe ea ca papa tot. Nici la noi nu a putut sa rasara macar fasolea cataratoare, ca au mancat-o bobocii de gasca de cum a incoltit un pic. Goji al vostru e urias, vad ca ai primit si sfaturi bune si utile din care am sa ma inspir si eu pentru (deocamdata) mai micul nostru goji.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, sfaturile au fost bune, dar eu deja l-am ciopartit pe al meu din greseala. Cand l-am primit prin posta era intr-un pic de-ala gros si am luat foarfeca si am taiat plicul cu tot cu motul arbustului. Ceea ce se vede e ce a crescut iar dupa un an.

      Ștergere
  5. Fiecare gradina are farmecul ei, chiar si un balcon plin cu flori este minunat. Tu chiar ai ce sa arati! mai invatam si noi unii de la altii, asa ca spor la postari!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. De la mine parca nu prea mai are nimeni de invatat, ca uite ca ma las si eu de la an la an... In primul am am incercat de toate, in al doilea si mai si, apoi am inceput sa fiu mai realista si sa ma mai rezum la ce se poate cu adevarat.

      Ștergere
  6. Si eu zic la fel, de ce sa nu postezi mai des ? E minunat ce reusesti tu acolo, intr-o gradina din mijlocul orasului ! Bravo ! Cu ce stropeste domnul astronaut, de s-a echipat asa ?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu stropea cu nimic, a trebuit sa dezmembreze fosta noastra centrala termica (construita in anii 70 de catre fostul proprietar). Era un fel de cub de tabla groasa cu latura de 1,2 m, iar inauntrul lui erau panouri de tevi sudate prin care trecea apa. Intre panouri era vata de sticla, iar asta nu se putea scoate de tot. Asa ca putea fi inhalata cu usurinta. De-aia l-am costumat asa.

      Ștergere
  7. Ai o gradina foarte frumoasa si interesanta. Mi-a placut tot ce am vazut.

    Rosiile de ghiveci - ale mele sunt chiar pitice, au 10 cm inaltime si au deja gogonele. Ale tale sunt altfel.

    RăspundețiȘtergere