Am revenit

E cam multa vreme de cand n-am mai scris. A inceput scoala si timpul meu liber a devenit foarte pretios. A venit si toamna, iar gradina mea a intrat pe ultima suta de metri pe anul 2011. Cine isi imagineaza insa ca am pus in cui gradinaritul pe 2011 se inseala. Chiar azi de dimineata am cules un lighean plin de salata iceberg. Am semanat-o acum vreo luna si, desi nu creste la fel de rapid ca vara, tot ne mai bucura cu prospetimea ei.

In prezent mai am in laditele de pe terasa niste ceapa verde iesita din arpagicul semanat toamna asta, niste ruccola, patrunjel verde si salata verde simpla. Azi dimineata am pus-o pe acesta din urma in casa, in camaruta cu centrala, masina de spalat si congelatorul. Tot acolo unde mi-am crescut si rasadurile. Sper sa-i mearga bine si sa avem salata verde cat mai multa vreme.

Rosiile sunt de o luna o amintire. Cand mi le-a scos Minitehnicus, am fost de-a dreptul trista. Noroc ca mai aveam la ora aia ardei si gogosari si m-am ocupat si de insamantari (astea din care ne infruptam acum...). Uitati ultimii mei ardei, fotografiati la sfarsitul lunii octombrie:

Mi-era si mila de ei, cand ii vedeam cu frunzele jumatate vestede, dar plini de ardei colorati.

In rest, Minitehnicus a fost foarte ocupat cu aspirarea frunzelor si umplerea compostierei. Iata-l aici intr-un balet bizar care-mi aduce aminte de Federer si de miscarile lui gratioase, alea pe care le imita Djokovici asa de nostim:

Dupa cum se vede, am umplut-o destul de mult. Sunt foarte curioasa ce fel de pamant se va face pana la primavara. Alaturi am facut o gramada din tot pamantul adunat din ladite si ghivece si l-am acoperit cu frunze. Il vom lasa asa pana la anul si atunci il vom amesteca impreuna cu compostul.

Si, daca tot am facut vorbire de Minitehnicus, ultima lui lucrare este afumatoarea. Pe unul din santurile cu pamant unde au crescut rosiile asta-vara, el a amenajat o afumatoare. Asa ca maine va merge sa cumpere muschiulet si slaninuta. Pe unele le vom pune mai intai in sare si apoi la afumat, iar pe altele le vom fierbe cu zeama de varza si apoi le vom da si putin fum. Azi a facut proba: daca fumul merge pe unde trebuie, daca nu scapa pe undeva, daca se incalzeste butoiul putin sau mult etc. Ma rog, o inginerie intrega...

Cat despre mine, am constatat ca e prima iarna pe care n-o intampin cu tristete si deznadejde, ci abia astept sa vina si sa treaca. Mi se pare ca numai maine nu-i poimaine si ca mai e numai un pic pana voi pune semintele la incoltit. Abia astept!!!! Nu mai am rabdare!!!!