Raport la jumatatea lui mai

Din pacate am avut o perioada foarte incarcata si nu am mai scris pe blog. Noroc ca se apropie vacanta si ma voi elibera incet, incet...

 Pe scurt:

Marele esec al acestui an este mazarea. Am pornit foarte increzatoare, cu o cutie mare de seminte, nu doar cu un pliculet ca anul trecut si... pauza. Semintele erau vechi, se cam vedeau de cand le-am pus, dar am crezut ca nu ma pricep eu si ca totusi vor incolti. Au iesit jumatate, iar pe astea - pe toate! - mi le-au mancat vrabiile. Au ciugulit pana nu a mai ramas decat tija goala. Nu inteleg de ce anul trecut nu le-a interesat, iar anul asta le-a placut asa de mult?!? Bineinteles ca la anu' le voi pune plasa de pasari. Asta e ce a ramas:

Salata e super, am plantat si salata chinezeasca (salata, nu varza!) pak choi sau bok choi... nu mai stiu.

 Am pus de vreo 2 saptamani si spanac. Toate in laditele mici de pe terasa. Tot acolo am pus si morcovii-bila. Mi-am zis ca nu au nevoie de adancime. Morcovii colorati din Germania sunt bine, cresc, dar mi-e frica sa-i raresc. Am sa incerc metoda lui Vasi-Gioni cu ruperea frunzelor mari.

Cu usturoiul nu mai stiu ce sa fac, mancam in fiecare zi si tot nu-l mai terminam. E pus in jardinierele lungi de pe perete, acolo unde aveam anul trecut salata. Imi trebuie sa golesc jardinierele neaparat ca sa pun altele acolo.

 Am pus ridichi si sunt cam gata de consum. Ceapa verde e nebunie.

Fasolea insa e in elementul ei. Oloaga e perfecta. Cea urcatoare e in asteptarea unui cadru de lemn pe care sa se dezvolte. Minitehnicus a cumparat lemnele si la inceputul saptamanii urmatoare mi-a promis ca rezolva problema.

Cartofii din gradina au crescut mult, iar doua din soiuri au si inflorit. Nu mai am putere sa le mai fac borduri de lemn si sa le umplu cu pamant. Cat s-or face, s-or face! Am numai un soi pus in saci cu pamant (intra la pamant de m-a adus la pepeni!) si se dezvolta parca mai bine decat cei de jos... E drept ca au si mai mult soare... Lor le-am umplut progresiv sacii cu pamant in ideea ca vor face tuberculi multi, multi, multi... Doamne-ajuta!

Ardeii sunt bine-mersi, am pus in lazile mari si cativa din ai mei plus vinete tot de la mine (3 soiuri). Vinetele sunt mai mult de amorul artei. Nu pot sa zic ca fac cu ele mai mult de doua mancarici toata vara... Dar imi plac: sa fie si ele acolo, sa bucure ochiul...

Castravetii au ajuns pe locul lor de anul trecut. De data asta i-am protejat pe toti cu sticle de plastic, ca sa-i feresc de melci. Le mai trebuie un furtun cu picurare, unul numai al lor, pentru ca anul trecut n-au avut.

Am mai pus dovlecei biluta galbena si dovleci portocala la fiecare pom... Sa vedem ce-o iesi. La unii am avut rasad, pe altii i-am plantat direct in pamant.

Si sa ajungem in sfarsit la ROSII. Ei, anul asta ne-am rupt in figuri. Pana la urma au iesit si rasadurile mele la liman, am cumparat si fire de rosii timpurii (astea au deja rosioare mai mari ca ciresele alea pietroase), am mai luat si de la un vecin niste soiuri australiene pe care abia asteptam sa le vedem de ce sunt in stare... De departe, cea mai viguroasa e neagra de Crimeea. (Mariana, te pup si iti multumesc de mii de ori!) Au venit ele de departe, au calatorit ce-au calatorit, dar le place la mine si eu le iubesc mult, mult de tot, cand le vad asa de robuste, cu tulpina goasa si movulie si cu frunzele sanatoase.... Manca-le-ar mama pe ele de frumoase! Am si un soi mai pitic se pare decat cel de anul trecut, asa ca pe astea le-am pus numai si numai in ghivece.

Maine plecam la tara, la Buzau si am sa duc acolo tot ce mi-a ramas din rasaduri. Iar luni, cand ne intoarcem, trebuie neaparat sa stropesc si rosiile si ardeii pentru ca ploaia asta le-a umplut frunzele de pamant si mi-e frica sa nu le maneze.