Iulie e pe duca...

Uite ca ne-a iertat si iulie de caldurile alea infernale cu care ne obisnuise in ultimii ani. Seara e o placere sa stai afara la o bere si o barfa mica... Daca nenea Chiliman ne-ar trimite mai putine epistole si ne-ar stropi cu solutie contra tantarilor, ar fi si mai bine...
Eu ma aflu intr-un relache total. Pierd vremea intr-un mod magistral. Dimineata merg la diadinamice pentru genunchi, treaba care imi ia cam o ora si jumatate cu tot cu dus-intors. "Procedurile" astea la inceput te fac mai rau decat erai si abia apoi te fac bine. Eu sunt in faza in care abia mai merg de durere si de intepeneala la ambii genunchi. Naiba stie cum m-o trage dupa el Minitehnicus prin Parisul ala, care vine cam prea tarziu pentru noi... Mi-e groaza sa ma gandesc. Nu vreau sa ma gandesc.
Pana una alta sunt alte griji pe capul meu. Maine, baiatul nostru cel mic da examen la facultate. Sunt peste 3 pe un singur loc. Am mai trecut si-acum patru ani prin aceleasi emotii. Pe 22 iulie, de ziua lui, se vor da rezultatele. Prevad o petrecere-monstru!
Intre timp, culegem ce-am muncit:

Rosiile mici sunt Vilma, cele de ghiveci. Sunt bestiale. Culegi si nici nu se vede de unde ai luat. Au inceput sa faca alte flori acuma. Fasolea, pe care mi-a fost pur si simplu lene s-o scot, mi-a facut surpriza de a-mi mai da un rand de pastai. Aferim!
De doua saptamani am grija de broasca testoasa a fratelui meu. Ciudat animal! Cu tot felul de hachite, temator pana la Dumnezeu si foarte, foarte somnoros. Lui Minitehnicus ii place mult; zice ca e animalul ideal: nici nu stii c-o ai in gradina!

 Mai rau e ca a descoperit corcodusele si, cand or lua-o inapoi, or sa-i lipseasca din meniu! A fost foarte nostim: vedeam ca sunt zile in care se repede la castravete si altele in care nici nu-l baga in seama. Pana am prins-o cu botul rosu si ne-am dat seama: se satura din corcoduse si nu-i mai placea ce-i dadeam noi.

 In alta ordine de idei, am constatat ca jardinierele cu galbenelele intinse spre lumina nu arata chiar asa de rau:

 Lui Minitehnicus ii plac craitele si a zis sa pun numai de-astea la anu'.

 Mie imi plac si muscatele, dar sunt greu de trecut iarna. Eu le eliminasem pe toate ale mele din cauza asta, dar am mostenit de la cineva apropiat (care a murit recent) niste ghivece si iata-ma iar posesoare de muscate!

Ne-a mai crescut si un ceas cu doua fete (zici ca esti in gara la Sinaia):

 Si-acum rosii, rosii si iar rosii:

 Cea mai mare rosie de anul asta (Ananas):

 Neagra de Crimeea, din semintele de anul trecut (din Germania). Sunt negre, dar nu mai sunt mari:

 Poza nu e prea buna, dar asta e Andine Cornue (frantuzesti):

 Asta e tot frantuzeasca: Prune noire. Din pacate, imediat ce incep sa se coaca, fac o buba mare in fund si se strica. Probabil sunt manate. Cu atatea ploi... Am curatat totusi negreala aia si am mancat restul: sunt incredibil de dulci, chiar si pentru o rosie neagra:

 Idyle (tot un soi de cherry):

 Si-acum, padurea mea de ardei:

 Astia sunt ce-a mai ramas din rasadurile crescute de mine:

 Ceapa, ridichi, mix de salata:

Mure. An bestial pentru mure:

Rosii la galeata:

 Zuchini la ladita:

Si-acum noua jucarie a lui Minitehnicus:

 Jucarie cu care a turnat in spate un nou covor de beton (cu plasa de Buzau, cu tot dichisul):

Saptamana trecuta a trebuit sa stropesc rosiile si ardeii. De la atatea ploi se manasera ca vai de capul lor. Rosiile inima de bou sunt total compromise, noroc ca erau aproape coapte si cred ca se vor coace de tot, desi aproape ca nu mai au frunze deloc. Dupa ce culeg ce au acum, le voi scoate. Cele frantuzesti, cum am mai spus, se strica imediat ce incep sa prinda culoare, iar cele uriase, romanesti, de la tara de la Buzau, cele in care aveam cea mai mare incredere ca sunt rezistente, m-au facut de rusine: s-au stricat de tot! Li s-a innegrit tulpina, frunzele, tot, tot, tot! Am aruncat tije cu rosii pe ele, cu flori, o nenorocire! Niciodata nu am sa mai fac rasaduri din seminte de-astea: "no name". Acum or sa mi se imbolnaveasca si altele, precis! 

Am stropit singura, prima oara, cu vermorelul de 12 l. L-am cumparat in primavara si Minitehnicus a decretat ca e prea greu pentru mine, asa ca prima oara a stropit el, cu bordeleza, acum vreo luna si jumatate. Acum, pentru ca el a fost foarte ocupat, am prins o zi in care nu era acasa, am pus mana pe jucaria verde si mi-am facut de cap. Mi s-a parut teribil de usor. Nici nu-mi vine sa cred ce ma chinuiam eu cu sticluta aia de 1,5 l... Ridicam fiecare frunza ca sa stropesc sub ea! Acum mi s-a parut joaca de copii. Bam, bam, bam de maneta si puf, puf, puf printre frunze si pe sus, si pe jos... Ardeii facusra bacterioza sau cam asa ceva... Frunzele se patau si se uscau, iar ardeii mari, frumosi, aproape gata de cules, se stricau si ei pe capete. Am cules toate frunzele atacate si i-am stropit si pe ei. Bordeleza, Ridomil si inca un fungicid de spectru larg. Am noroc ca mai pot astepta inca doua saptamani pana sa culeg. Daca mai intarziam ar fi fost mai rau... Stiu ca nu toata lumea este de acord cu asta, dar nu pot sa-mi permit sa pierd tot ce-am muncit si pe urma sa ma duc sa cumpar din piata legume stropite de 10 ori mai rau decat am facut-o eu cu ale mele. Ca doar nu puteam trece vara fara rosii si ardei, nu? E clar ca am fi cumparat din piata, de la tarani, de-alea "eco" si "bio" din fata garii.