luni, 1 decembrie 2014

De ce scriu pe blog?

Serios: de ce?  Ma gandesc tot mai des sa suprim aceasta forma de exprimare. La inceput mi s-a parut ca sunt mult prea putine bloguri despre experienta directa si personala a unor oameni care sa se fi aplecat asupra pamantului si plantelor fara a fi mostenit asta din tata in fiu. Pe urma am constatat ca sunt multi care fac gradinaritul asta cu mare pasiune si care au si locul potrivit s-o faca: gradini la tara, insorite si roditoare. Mi-am spus atunci ca eu fac altceva si ca experienta mea oarecum diferita poate aduce ceva nou si poate incuraja si pe altii sa incerce. Mie imi pare asa de rau ca nu m-am apucat de gradinarit macar cu cinci ani mai devreme!...
De-a lungul vremii am constatat ca suntem foarte putini ce de-aici, un nucleu de entuziasti, de pasionati, de prieteni oarecum... Spre deosebire de multi dintre voi, eu am un blocaj la nivelul comunicarii atunci cand vine vorba despre lucruri personale. Imi plac oamenii deschisi, cei care se arata pe ei insisi in fotografii, dau detalii despre locul in care se afla, despre soti si copii, care nu se feresc sa-si expuna chiar si alte pareri... despre lume si viata, spre exemplu. Eu insa sunt croita altfel. Am scris rar despre altceva in afara de gradina si alte lucrari adiacente.
Am urmarit constant blogurile voastre si pe altele (care nu se afla pe lista mea) si am impresia ca e o doza imensa de narcisism in forma asta de comunicare publica. De-aia mie incepe sa nu mi se mai potriveasca. Daca am prins bine ideea, oamenii scriu mai ales ca sa se vada publicati in spatiul virtual. Nu exista o dorinta de comunicare, de schimb de idei. Bineinteles ca fiecare vrea ecouri la textul scris, care sa-i valideze oarecum parerile, si nu agreeaza decat comentariile standard, aprecierile, laudele. In momentul in care cineva emite o parere cat de cat contrara cu textul scris, incepe razboiul! Te ataca proprietarul blogului, te ataca prietenii lui si, oricat de in tema ai fi, esti ironizat, esti pus la zid, iar in cazuri extreme esti chiar exclus. Pe mine intoleranta asta ma socheaza, ma umple de amaraciune si ma face sa nu mai sper la nimic bun. Oamenii nu mai vor sa auda decat adevarul lor si-atat. "Cine nu e cu noi e impotriva noastra" e deviza zilei. Orice incercare de a-ti explica pozitia enerveaza si mai mult. Esti inteles prost, esti rastalmacit cu rea intentie. Cine ne-a adus in halul asta? Asta e o lume in care mie nu-mi place sa exist.
Ma gandesc foarte serios sa sterg tot ce-am postat vreodata si sa nu mai deranjez pe nimeni pe-aici.



36 de comentarii:

  1. Iulia, pe bloguri - ca-n viata, unii oameni sunt intoleranti, altii apreciaza polemica argumentata, unii sunt narcisisti, altii au o reticenta in a se expune. Suntem diferiti si asta e de bine, putem alege sa interactionam cu cei compatibili noua, iar online e mai simplu ca-n viata reala. Pe mine ma atrag realizarile, experientele voastre si zau astept postarile tale.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu stiu ce sa fac. Imediat cum ies din sablonul general instaurat, cum imi spun o parere mai altfel, cum deranjez. Nu-mi mai vine sa scriu nici macar pe blogul meu, daramite pe al altora....

      Ștergere
    2. Pe blogul tau tu esti dictator, scrii ce vrei, publici ce comentarii vrei. :)

      Ștergere
    3. Subscriu la ce spune Simona!
      Scrie pentru tine și pentru cei care văd lucrurile aproximativ la fel!
      Așa este cel mai bine.
      La mulți și fericiți ani!

      Ștergere
  2. Eu, care mi-am pornit blogul ca pe o agenda pe care s-o rasfoiesc anul viitor, sa pot sa vad ce am facut gresit, sa pot indrepta, eu, zic, va multumesc celor care ati scris pe bloguri despre ce si cum cu o gradina... In ianuarie, cand visul meu de a avea o gradina s-a implinit, eram disperata, pentru ca realizasem ca habar nu am cum pun o samanta in pamant... (eu care vroiam sa pun araci dovleceilor...). Insa v-am citit, mult, am prins putin curaj si am invatat o multime. Si am fost rasplatita :)
    Incerc sa nu ma amestec in alte discutii decat cele despre gradinarit (ma rog, acum si despre animale, ca m-am pricopsit cu un catel) insa multi dintre cei pe care-i citesc sunt "pe sufletul meu" (sau poate doar pe aceia ii citesc...). Si eu astept postarile voastre cu nerabdare, ma bucur (sincer) de realizarile voastre, va admir puterea de munca (si recunosc faptul ca in veci nu as avea puterea unora dintre voi), va admir animalutele (am inceput sa iubesc gainile, pentru ca m-ati ajutat sa-mi schimb parerea despre ele :) )... ce sa mai, va simt ca pe niste vecini dragi, cu mai multa experienta decat mine si, dimineata, cand intru si citesc, parca as sta cu voi la o sueta... Simt lipsa postarilor unora dintre voi...
    Inca o data: pentru mine, blogurile voastre au fost gura de oxigen de care aveam nevoie, au fost indemnul "hai ca se poate", au fost sprijinul de care aveam nevoie... Nu as fi avut curajul si nu as fi stiut sa fac toate ce le-am facut anul trecut daca nu erati voi. Si va multumesc frumos voua si tie in mod special (ai fost prima care mi-ai spus ca prezint "patologia" gradinarului incepator, ceea ce m-a linistit si m-a facut sa mai cumpar 100 de plicuri cu seminte :)) )
    Astept sfaturi pentru next-level :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Hai ca m-am amuzat grozav! Imi pare bine ca am fost de folos cuiva. Si eu, la randul meu, am citit seri de-a randul blogurile Elisei, Simonei, ale lui Vasi sau ale Ilincai. De-acolo am prins curaj si m-am inspirat.

      Ștergere
    2. Eu am inceput sa scriu pentru ca nu era nimic pe net despre asta atunci (adica erau, dar in SUA, alte locuri, alte deprinderi, alte culturi). Cand vorbeam cu oameni experimentati nu ma luau de la abc, ci de la q incolo si nu pricepeam mai nimic. Si mi-am spus: cu riscul de-a parea ca reinventez roata si apa calda, eu scriu! Vor mai fi si altii ca mine si sa nu faca aceleasi greseli.

      Ștergere
  3. Buna ziua.
    Cred ca e mare pacat sa ne frustrati de experienta, inedita, a unei minunate gradini izvorata in mijlocul orasului. Pentru cineva care se chinuie sa desluseasca tainele gradinaritului este util si interesant fiecare amanunt. Blogul este locul in care experienta se impleteste cu teoria si ajuta un numar mai mare sau mai mic de persoane interesate. Cred ca din acest punct de vedere e bine sa continuati aceasta "lupta" fie si numai pentru a dariui o farama din experienta dobandita.
    Sa aveti o luna plina de lumina, fericire,inspiratie, bucurii cu multe daruri.

    RăspundețiȘtergere
  4. Multumesc pentru aceste cuvinte frumoase, dar...

    RăspundețiȘtergere
  5. Iulia, cred ca nu e vreunul dintre noi care sa nu-si fi pus intrebarea asta, mai ales dupa primul an glorios de blogging ... Daca simti ca e prea mult, ia o pauza dar nu sterge blogul. E o particica din tine, plina de energie pozitiva.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Problema nu este neaparat la blogul meu. Am constatat ca aceasta comunitate nu e chiar asa de unita cum pare. Si atunci pentru cine scriu? Ca pe mine nu ma da afara narcisismul. Eu nu am scris ca sa ma vada altii ce grozava mi-s, ci pentru ca am considerat ca este o experienta in plus pe care la noi nu am prea vazut-o.
      Ce vina am eu daca unii dintre voi isi expun ganduri dincolo de gradina si de legume, dar nu accepta un comentariu sincer la ceea ce au scris? De ce scriu? Ca sa-si vada gandurile expuse public pe un ecran? Atat? Si daca indraznesti sa lasi si tu un comentariu in care sa expui alta parere, gata? S-a terminat prietenia? Suntem prieteni numai cand vorbim despre rosii si castraveti, dar cand vine vorba de politica ne burzuluim si ne apuca moderarea? Pai asta imi pune mie o mie de ganduri pesimiste in cap in legatura cu blogurile astea si ratiunea lor de a exista.

      Ștergere
  6. ceva asemanator cu Dani P. am scris si eu, dar nu stiu unde s-a dus comentariul.
    intaresc cele spuse de ea: ia o pauza, e normala simtirea ta, toti am vrut sa renuntam. nu sterge, e pacat. n-o sa mai poti recupera si gandeste-te ca nu face rau nimanui, ba dimpotriva.
    poate ne spui de la ce ti s-a tras, concret. oricine/orice te-ar fi suparat, nu merita asa un sacrificiu. lasa blogul in pace. o sa revii la el chiar si tu, pentru ca gandeste-te, nu intinerim, iar memoria ne va lasa. nu-i mai bine sa ramana scris aici?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu am sa spun ce mi s-a intamplat. Sunt destul de amarata si fara sa o iau de la cap la coada din nou. In esenta trebuie sa ma marginesc la a comenta pe alte bloguri numai atunci cand se discuta despre seminte, compost, rasaduri sau efectul razelor gamma asupra anemonelor. Daca cineva emite in blogosfera ceva pe alta tema, ori ii canti in struna, ori te abtii de la orice comentariu. Altfel superi o persoana pe care de fapt nu doreai deloc s-o superi. Si-atunci revin: de ce naiba scriem noi pe bloguri? Ca sa ne "auzim" singuri "vorbind"? Pai eu nu doresc asa ceva nici macar numai pentru mine. Daca aceasta comunitate mica, in care eu chiar am crezut, nu e decat o singuratate traita nu in doi, ci in mai multi, atunci eu simt nevoia sa ma retrag. Asta simt.

      Ștergere
  7. Ma alatur si eu comentariilor minunatelor Doamne de mai sus si Domnului Rosciuc. Nu am apucat sa mai scriu (si acum imi pare tare rau) ca eu am aratat multe dintre postarilor dvs. colegelor mele care detin o gradina fie ea si mica. Pentru mine ati fost un exemplu minunat de "Asa DA" avand in vedere ca si eu locuiesc in Bucuresti si am un spatiu destul de limitat. Eu va rog din suflet sa nu va opriti din scris pentru ca o faceti foarte bine. Sa nu stergeti blogul pentru ca este pacat de munca dvs. in care ati stat sa compuneti postarile, sa faceti poze si sa ne incantati cu ce se mai intampla in viata broscutei.
    Si da, eu va dau dreptate privind comentariile in legatura cu toleranta. Nu o intalnim nici pe strada, nici la serviciu, nici la piata. Traim pe repede-inainte, suntem obositi, uneori nu mai gandim limpede, avem multa informatie in jur care ne oboseste foarte tare. Probabil unii dintre noi o iau razna, dar sunt convinsa ca le pare rau si nu au puterea s-o recunoasca. Sa stiti ca datorita dvs. am mancat rosii Vilma din gradina mea. Au fost foarte bune, si singurele care au rezistat in gradina toata vara cea ploioasa.
    Imi cer scuze ca m-am intins cat o zi de post. Va doresc multa sanatate!
    Cu drag,
    Mihaela T.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc, Mihaela. Imi dai oxigen, pur si simplu. Tu mi-ai mai scris lucrurile astea frumoase, dar parca niciodata nu mi-au cazut mai bine ca acum.

      Ștergere
  8. De cateva luni gandesc si eu la fel, am luat o pauza sa vad daca-mi lipseste sau nu blogul... sper sa trag o concluzie cat mai repede:)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Deci nu aberez. Mai gandesc si altii ca mine....

      Ștergere
  9. Pai de ce sa-l stergi? E ca si cum ti-ai pierde memoria din ultimii ani, ca si cum ti-ai aminti doar ce-ai trait pana prin...cand ti-ai facut tu blogul? Iar daca o faci, sincer, consider ca este o aversiune direct impotriva mea(glumesc).Pe tine te incurca daca blogul tau sta suspendat in eter si eu il accesez zilnic de cateva ori ca sa vad, daca ai mai scris tu, daca au mai publicat cei din blogroll al tau ceva nou...Nu-mi imaginez unde voi afla eu astea si cum m i-as petrece lungile zile de iarna care abia a'nceput. Asa ca, draga mea Iulia, nu, nu-l vei sterge, vreau sa ma mai uit prin gradinile suspendate din epoca mea, vreau sa mai vad cum creste ardeiul in ghivece, vreau sa vad rosiile pitice puse in fereastra, la soare si da, vreau sa vad alinierea aracilor din curtea-gradina ta, cum n-am vazut la nimeni.
    Eu sunt arhaica, eu sunt genul jungla in curte si pe alocuri si-n gradina, tu esti tehnica de azi, tu cu minitehnicus al tau mi-ati schimbat opinia despre gradinarit. Esti unica in domeniu, crede-ma. Si fiecare dintre noi are ceva special in felul incare-si planuieste si reuseste sa faca gradinarit. Toti trebuiesc pentru ca, stii de ce, fiindca ne place. Noua ne place sa admiram gradini frumos organizate sau doar roadele culese cu sperantele puse in miezuri de rosii, de piersici, de vinete, de castraveti atarnati in gol, gata sa se sinucida. Noi, toti gradinarii amatori, avem ceva special, iubim natura la fel cum ii iubim pe copii.
    Nu stirbi puzzle-ul nostru retragandu-te din joc, te rog frumos!
    Apoi, las'ca o sa invatam si noi sa acceptam pareri diferite de ale noastre, o sa crestem in democratie, ori o sa...(aici ma dau batuta, nu stiu ce sa zic desi am intentionat).
    Iulia, tu esti primul meu click din fiecare zi.
    La cat mai multe postari! La multi ani blogului tau! Te pup.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Elisa, Elisa.... Ai sa poti tu vreodata sa-ti dai seama cat m-a emotionat ce-ai scris tu aici pentru sufletelul meu? Ai sa poti? Abia mai vad tastele...

      Ai dreptate in tot ce mi-ai spus si iti multumesc pentru vorba asta care mi-a oblojit supararea. Toti cei care mi-au scris, m-au incurajat si i-am simtit mai aproape decat pana acum, dar tu ai intrat, nu stiu cum, chiar in sufletul meu si mi l-ai incalzit la loc.

      Ștergere
    2. Sarbatori Fericite draga mea Iulia!

      Ștergere
  10. Iubim viața tocmai pentru că fiecare zi ce urmează e o necunoscută, cu bune, cu rele! Fiecare blog e viața în miniatură! Noi (grădinarii! pun semnul exclamării pentru că vreau să fie o laudă prietenoasă) înfrumusețăm viața, nu o oprim! Așa cum am trecut de afide, de ploi și de secete, trecem și peste neânțelegeri!
    Uite o provocare!
    Te invit la gală!
    http://mirabileseminte.wordpress.com/2014/12/04/gala-2014/
    Să ne citim sănătoși!

    RăspundețiȘtergere
  11. Un blog frumos care a ajutat sau inspirat pe multi.
    Ceea ce ne dorim in continuare.
    Politica rosiilor pe primul plan!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc, Bogdan. Daca am inspirat chiar si un singur om, atunci e bine. E foarte bine.

      Ștergere
  12. Da` acu` serios! Pt niste (un/o - ca nu stiu ce-ai patit si cine te-a suparat) frustrati, neadaptati, marlani vrei sa ne privezi pe toti de postarile tale?
    Pai eu asteptam mai multe postari cu painea, de ex, chiar i-am aratat si lui Lucian ( care evident ca a zis ca-i cazul sa fac si eu ) si voiam sa stiu mai multe, sa-ti vad si sa ma bucur de realizarile tale.
    Eu am invatat o gramada de la voi, iar tu ai fost ( si inca esti) speciala pt mine, pt ca mi-am zis ca daca tu ai reusit in Bucuresti, ar trebui sa reusesc si eu undeva la tara sa fac gradinareala.
    Si asa i-ai ajutat si pe altii. Si stiu ca-ti pasa de lucrul asta.
    Dar am sa-ti dau dreptate, n-am sa mint. Am vazut ca s-au format mici "bisericute", mai mult s-au facut unele postari cu subintelesuri catre unii si altii si altele de genu`. Arogante, ironii ieftine, mici barfe cu subinteles. Din cauza asta nici eu nu mai las comentarii, unele lucruri chiar m-au scarbit de tot.
    Dar stii ceva? Astia se vor cerne in curand. In sensul ca cei buni vor ramane.
    Asa ca ramai!
    Poate ca nu am fost o prietena virtuala ideala pt tine, te-am citit si n-am comentat in majoritatea timpului (stiu ca scuza cu lipsa timpului este un STAS pt toti, dar la mine chiar asa a fost), dar sa stii ca mi-ar placea sa te am langa mine mereu.
    Iar daca nu se poate mereu, macar un timp cat mai indelungat.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu m-as fi gandit niciodata ca eu pot si speciala pentru tine, draga Iuliana. Pai speciala esti tu, pentru mine! Ma uit la pozele tale ca la Dumnezeu si ma agat de fiecare fir fraged de spanac si de fiecare salata verde, cum nu-ti imaginezi! Si va citesc si eu pe toti din lista mea de bloguri. Pe toti pana la unul. Dar timpul e asa cum e si stiu ca nu avem timp de multe ori sa lasam un comentariu. Stiu perfect cum e, nu-ti face nici o problema.
      Am avut un moment prost, mi-a cazut rau felul in care am fost intampinata pe un blog pentru un comentariu iest din sfera gradinaritului. Mi-am spus si eu parerea la cele scrise de proprietar si, parerea mea fiind oarecum pe dos decat a lui, m-am trezit admonestata in toata regula. De-aia mi s-a pus pata si pe blogul meu, pe tot. Dar daca tu si Elisa, care faceti treaba cu adevarat cand vine vorba de legume, ziceti ca va intereseaza ce scriu eu, atunci ce sa mai zic...

      Ștergere
  13. Doamne, mamă, ești copil?

    Cum să distrugi atata muncă pentru că mitecine a dat din copitele din spate?

    Comiti o crima la adresa umanității.

    Te-am pupicit.





    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, Ilinca. Pur si simplu am inceput sa simt ca si aici, in mediul virtual, prieteniile sunt pe un fir de ata, gata oricand sa se rupa. Si mi-am zis ca mai bine plec cu tot, cu toate jucariile. Acum insa, in fata acestor dovezi de simpatie si de empatie, imi dau seama ca n-as face bine.

      Ștergere
  14. Draga mea,
    eu as putea spune ca suntem surori sau cel putin am fost (intr-o viata anterioara), habar nu ai cat de mult ne asemuim, cel putin in cele relatate de tine in articolul acesta, si habar nu ai cat de multe am invatat de la tine.
    ''Cine ne-a adus in halul asta? ''
    Eu cred ca noi ne-am adus in halul asta prin renuntare, este adevarat ca -i greu sa mergi contra curentului dar mai cred si ca daca tinem calea noastra reusim sa-i aducem si pe cei din jurul nostru pe ea.
    Crede-ma, o spun din proprie experienta.
    Te pup si te admir in continuare!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Myky, Myky... Din suflet le-am scris! Fiecare cuvant de-acolo il cred si-l sustin cu toata taria. Daca m-ai inteles asa de bine, inseamna ca ai patit-o si tu asa ca mine. Pe mine intoleranta ma omoara. Suficienta ma face sa vomit. Mor cand vad oameni care cred ca totul e ori alb ori negru si vor sa-ti impuna sa crezi ca ei. Mor mai ales cand vad ca parerile impuse altora cu forta nu sunt izvorate dintr-o convingere proprie sau dintr-o demonstratie de argumente inatacabila, ci sunt rodul unei propagande si a unei isterii colective. Eu nu am mers niciodata cu turma in ceea ce am facut sau gandit. Singurul lucru pe care l-am facut ca restul lumii a fost sa ma casatoresc si sa fac copii, dar si acolo mi se pare ca nu mi-a apartinut decizia, ci Dumnezeu pur si simplu mi-a trimis un om minunat la momentul potrivit. In rest, innebunesc sa merg si sa gandesc la comun. Aici e buba. Lumea asta e croita pentru turma, pentru omul oaie, iar eu sunt magar probabil, cu capul ridicat din turma, cu responsabilitatea unor desagi in spinare, cu o vointa proprie care ma face sa ma mai si impotrivesc atunci cand stapanul vrea sa ma traga intr-o directie nedorita. Iar daca mai si rag, oile fac urat la mine, ciobanul imi da cu batul peste bot...

      Ștergere
  15. Eu cand sunt suparata citesc cateva ziceri intelepte, printre ele se afla si minunea asta scrisa de Paler, pe mine ma ajuta.

    Avem timp pentru toate.
    Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
    sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
    sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
    avem timp sa citim si sa scriem,
    sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
    avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
    avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.
    Avem timp pentru ambitii si boli,
    sa invinovatim destinul si amanuntele,
    avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
    avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile,
    avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,
    avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
    avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,
    avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
    Avem timp pentru toate.
    Nu e timp doar pentru putina tandrete.
    Cand sa facem si asta - murim.
    Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua !!
    Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca
    Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.
    Restul … depinde de ceilalti.
    Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie
    Altora s-ar putea sa nu le pase.
    Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere
    Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi
    Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata
    Ci PE CINE ai.
    Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute
    Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.
    Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca
    Ci cu ceea ce poti tu sa faci
    Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor
    Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva
    Am invatat ca oricum ai taia
    Orice lucru are doua feţe
    Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde
    S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi
    Am invatat ca poti continua inca mult timp
    Dupa ce ai spus ca nu mai poti
    Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie
    Indiferent de consecinte
    Am invatat ca sunt oameni care te iubesc
    Dar nu stiu s-o arate
    Am invatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa fiu suparat
    Dar nu am dreptul sa fiu si rau
    Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta
    Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata
    Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu
    Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
    Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten
    Oricum te va rani din cand in cand
    Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.
    Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii
    Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti
    Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,
    Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.
    Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta
    personalitatea
    Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii
    Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc
    Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.
    Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc
    Si nu faptele sale
    Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru
    Si pot vedea ceva total diferit
    Am invatat ca indiferent de consecinte
    Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata
    Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore
    De catre oameni care nici nu te cunosc.
    Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat
    Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.
    Am invatat ca scrisul
    Ca si vorbitul
    Poate linisti durerile sufletesti
    Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult
    Iti sunt luati prea repede …
    Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama
    Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile.
    Am invatat sa iubesc
    Ca sa pot sa fiu iubit.


    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pe mine mai rau ma deprima. Ce bine ca Octavian Paler nu a mai apucat vremurile astea de toata rusinea!

      Ștergere
  16. Te rog sa nu stergi nimic. Daca nu vrei sa mai scrii acuma nu-i nimic, o sa scrii la primavara cand cresc mugurii pomilor si te mananca degetele sa gradinaresti. Daca stergi tu, mai sterge si altul eu unde ma mai inspir? pe mine cine ma mai provoaca?? Daca nu am comentat pe aici sa nu crezi ca nu am citit blogul. Asa ca.....

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu-mi vine sa cred ca nu am descoperit blogul tau pana acum. Multumesc pentru ca treci pe aici si urmaresti ceea ce scriu.

      Ștergere
  17. Draga Iulia, desi e destul de tarziu sa-mi exprim parerea , nu ma pot abtine sa nu-ti scriu cateva cuvinte.
    Fac parte dintre cititorii care parcurg in tacere informatiile despre munca si stradania voastra, cu respect si admiratie pentru bunavointa de a impartasi cu altii ceea ce faceti bun si util.Am spus in tacere pentru ca am o rezerva mai mare ca tine de a ma expune public.
    Eu m-am indragostit de gradina de 5 ani, cand am avut sansa de a ne muta la casa, dupa o viata petrecuta la bloc.Nici parinti sau bunici la tara n-am avut, deci eram zero in ce priveste cunostintele despre lumea verde. Tot ceea ce am reusit sa invat am aplicat citind sfaturi de la tine ori de la alti pasionati care au dorit sa imparta cu ceilalti ceea ce stiu, deci nu pot spune decat un sincer MULTUMESC!
    Lumea e de multe feluri, iar in ultima vreme am observat ca lipsa educatiei este principala cauza a intolerantei, agresivitatii si a lipsei de bun simt.Adica, daca celalalt nu are aceeasi parere cu mine, chiar trebuie sa sar la gatul lui?
    Deci, ma alatur celor care te roaga sa continui cu aceeasi pasiune si veselie ceea ce ai facut pana acum.
    Cu mare simpatie,Dana.

    RăspundețiȘtergere