joi, 23 iulie 2015

Vis de vara

Postez tot mai rar, probabil pentru ca am dorit prea mult vacanta asta si simt ca trebuie sa ma odihnesc cat pentru un an intreg de munca. E destul de greu ca noua luni pe an sa nu ai practic nici o zi libera pe saptamana. Cand vine vara am zile in care vreau sa zac de dimineata pana seara ca sa recuperez toate sambetele si duminicile de peste an in care muncesc mai mult decat in cursul saptamanii.
 Am sa pun numai poze de data asta. Cred ca explicatiile sunt de prisos. Pentru perioada asta de miez de vara roditor muncim toti din februarie pana in octombrie-noiembrie. Pentru verdele asta plin de viata, pentru rosiile astea coapte de toate culorile, pentru ardeii ciorchine, pentru castravetii intrezariti printre frunze, pentru ciresele si caisele zemoase. De-aia ne strofocam cu seminte, rasaduri, repicari, stropiri, copiliri.... Asa ca trebuie sa ne luam ragazul sa ne bucuram de ele. Eu recunosc cu mana pe suflet ca pentru mine cea mai mare placere este sa ma pun in patul ala de doua persoane si sa ma legan cu el pana ametesc, cu ochii in frunze sau pe cer.... Umbra, racoare, ciripit de pasarele... Ma incarc cu toate energiile astea pozitive, pentru ca ele trebuie sa ma alimenteze inca un an de zile.




11 comentarii:

  1. Iulia, ardeii aia la galeata si rosiile la jardinière ma dau pe spate de fiecare data! :) De unde spuneai ca ai luat galetile alea? Ma gandeam sa achizitionez si eu. :)
    Pamantul din curte nu ma ajuta - e lutos. Nu mi-au iesit rosiile nici anul acesta desi am avut niste rasaduri o minunatie. Singurele fire care rodesc (inca nu s-au inrosit) sunt 3 fire pe care le-am plantat sub o salcie. Acolo am mai avut loc. Si e umbra multa. :)
    In rest felicitari, sunteti foarte gospodari! Concediu placut in continuare!
    P.S - ce face Werner?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Galetile sunt de-alea folosite in constructii, cumparate de la un magazin de-asta de specialitate: Leroy sau Brico... Sunt usoare, au maner, sunt moi, nu se coc la soare si, in plus, sunt ieftine: 4lei/buc. Nici nu exista termen de comparatie cu ghivecele de aceeasi marime! Daca iti cumperi, sa nu uiti sa le dai mai multe gauri la fund.
      In ceea ce priveste pamantul, sunt sigura ca al meu e si mai lutos ca al tau. Pe vremuri, socrul meu scotea ceapa cu surubelnita din pamant! Toti imi spuneau ca nu se poate creste nimic aici, dar eu m-am ambitionat. In primul an am sapat cate o groapa cat o sticla de 2 l, in care am pus granule de ingrasamant bio pentru fiecare fir de rasad si a fost OK. In anul urmator sotul meu m-a luat in serios si a sapat 3 santuri (intre timp am mai facut unul) de latimea unei lopeti si de aproximativ 30 cm adancime, pe care le-am umplut cu pamant de flori, cu pamant luat din padure sau cumparat de la Baumaxx, Horbach etc. A costat ceva bani, intr-adevar... In acelasi an am construit o compostiera, care ne mai asigura inca 30 de galeti de pamant pe an. Pamant cumparam in fiecare an, ca sa completam pentru ca se consuma pur si simplu. Pun mereu granule bio de ingrasamant sau pelete de balegar de vaca sau de cal, cumparate de pe net atunci cand plantez rasadurile si inca o tura pe la mijlocul verii, ca sa ajut plantele.
      Werner s-a tuflit de tot, la fel cu tizul sau. Sufera rau de caldura, cauta umbra acum si se ascunde de nu-l mai gasim sa-i dam de mancare...



      Ștergere
    2. Iulia, multumesc frumos pentru informatii.
      Saptamana frumoasa!

      Ștergere
  2. ce fain e patul ala! de unde l-ati achizitionat?
    recolta e surprinzatoare, ca de fiecare data. m-am luat si eu dupa voi cu ghivecele, dar rezultatul a fost dezamagitor, ceea ce imi intareste convingerea ca eu sunt de vina, nu am mana buna pentru plante.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Patul este cumparat de la Hornbach mi se apre. Si-l luase fratele meu, dar el are spatiul mai mic si a ajuns la concluzia ca ocupa prea mult loc, asa ca ni l-a dat noua. Este spatios pentru ca are doua locuri si mi se pare o inventie extraordinara! Nu stiu daca se vede, dar are si plase contra insectelor pe parti, asa ca poti dormi in el ca-n rai.

      Ștergere
  3. Ce frumos! Minunat! Splendid! Te admir cu sinceritate, Iulia draga. Dar cel mai mult si cel mai mult (nah, acum am termen de comparatie) te admir pentru faptul ca te pricepi sa faci poze. Stii, Iulia, adica desigur ca stii, sunt oameni care pozeaza si nu au habar de incadrare.Ai talent de fotograf si obiectivele tale arata atat de fericite si datorita acestui fapt, stii sa le pui in valoare prin fotografie. Cadrul este totul. Si la tine e perfect.Trebuie sa-ti spun ca eu sunt inca pe la 7 pe scara pe care tu esti la 10. Si ma straduiesc in casa, apoi ies afara si uit de...taman de cadru. Acum mi-am propus sa ma culc pe burta sa pozez rosiile, pana nu le mancam pe cele mari de la primul etaj ;)
    Te imbratisez cu mare drag si, stii, cateodata mi-e asa dor de unele persoane cu care comunic bine si ma doare sufletul ca nu ne putem bucura si in real de prezenta, de companie.
    Sa-ti fie concediul placut, draga mea!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Poate reusim sa o trecem de la virtual la real, cine stie?...

      Ștergere
  4. Arata totul ca o jungla amazoniana cu 1000 de plante pe m2. Vad ca ati folosit la maxim spatiu diaponibil! Rosii si ardei la jardiniera...nici nu stiam ca se fac asa mari...poate ar trebui sa incerc si eu...felicitari pentru recolta si multa putere de munca!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc. De putere chiar ca am nevoie. Nu stau stralucit cu sanatatea si in ultimii doi ani m-am inmuiat de tot. Daca n-ar fi fost sotul meu, care a preluat stafeta, toate ar fi fost mult mai dezordonate.

      Ștergere
  5. O; daaa, visul unui gradinar implinit ! Odihna placuta, Iulia, si sa va bucurati de roadele gardinii !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Chiar ca ma odihnesc. Pe caldurile astea nici nu poti face altceva...

      Ștergere