Compostiera: o reusita totala

Ieri am desfacut compostiera. Cu aceleasi sperante ca si cele de anul trecut, dar - de data asta - cu inima mai stransa. Primavara trecuta, dupa un an de adunat si de fermentat, am desfacut lada crezand ca o sa avem o groaza de compost. Nu a fost asa. Abia am adunat cateva galeti ca sa le punem pe noul sant, al patrulea. Am pus totul la loc si anul trecut am umplut-o iar cu tot ce-am avut la indemana. In plus am pus coji de oua zdrobite.
Ei bine, anul asta a fost un succes total. Nici nu ma asteptam sa gasesc un pamant asa de bun, de maruntit, de gras... Minunat! Singura problema a fost ca in interior erau o groaza de plantute cu tije lungi, crescute mai mult la intuneric. Ne-am batut capul o groaza pana ne-am dat seama ce erau: corcodusi iesiti din samburi! (compostiera se afla chiar sub corcodus). Sper sa nu se prinda printre rosii si sa-mi dea batai de cap! Am fotografiat etapa cu etapa totul. Concluzii: ca sa fie bun, compostul (in conditiile de la noi din gradina) trebuie sa fermenteze doi ani, nu unul singur. Ramele, asa cum citisem deja pe net, nu se mai aflau in stratul maruntit, ci in cel de sus, in care inca mai aveau ce sa pape. Ador ramele! In copilarie nu-mi placeau deloc, iar acum... sa vedeti cum le cocolesc...

Vedere de sus, de pe terasa:

Imediat ce am terminat, a inceput ploaia.