Primavara, primavara!

Am invatat sa iubesc acest anotimp abia acum, la "batranete". Asta de cand cu legumicultura. Pana acum cativa ani mi se parea ca e un anotimp incert: nici cald, nici frig, nici verde, nici ofilit... Mai degraba imi placea toamna, cu alaiul ei de culori incredibile, cu zilele ei inca dulci si calde, pline de nostalgie. Acum nu mai pot suferi toamna si iubesc la nebunie primavara.
Bineinteles ca tot Minitehnicus e mai activ in gradina si nimeni nu poate tine pasul cu el: a curatat tot, a taiat, a greblat, a smuls muschiul din gazon, a stropit cu solutie contra muschiului, a confectionat lazi noi (de data asta din lemn), le-a captusit cu folie, le-a umplut cu pamant si a pus mazarea, arpagicul, ridichile si salata, a pus sarme verzi pe spalier, iar acum face gardulete de lemn ca sa ferim fasolea de broasca testoasa. E harnic ca o furnicuta, manca-l-ar mama!

Eu, in schimb, am pus rasaduri. Anul acesta am mers pe eficienta totala: toate, absolut toate semintele au fost puse in pastile de turba. Ocupa cel mai putin loc, mai ales daca sunt puse in tavi speciale. Acum nu-mi ramane decat sa astept, mai ales ca am facut greseala sa comand de pe site-ul http://www.semplus.ro/ si mi-au trimis o gramada de seminte in pragul expirarii sau deja expirate. Probabil ca multe dintre ele nu vor iesi si voi pierde 2-3 saptamani pana voi pune altele in locul lor. Am mai comandat si de la Nicolae Lalu. Acestea aratau intr-adevar mult mai bine. Om trai si om vedea... 

Va pup pe toti si va urez spor in toate, pentru ca vad ca sunteti toti ocupati ca si noi sau chiar mai tare.

Handmade

Inainte de rasaduri, trebuie sa ne ocupam de martisoare. Dupa ce vom termina cu ele, va fi taman vremea de rasaduri, adica 2015 va incepe cu adevarat.
De la o vreme, biroul meu arata cam asa:

Iar "productia" de anul asta incepe sa capete contur:

Mai am multe modele de incercat. Nu ma pot abtine si incerc tot felul de figurine si animalute, desi toti imi zic sa ma stabilesc doar la cateva si sa nu ma mai leg la cap fara sa ma doara.

Fiu-meu cel mare m-a potcovit si cu niste magneti de frigider:

In curand isi va face site cu propriile creatii, cu tutoriale, frumos, ca la carte.

Bunaciuni

Initial postasem numai pozele. dar se cer precizari:

Astfel: prima poza e guguluful (un chec generos, cu multe, multe fructe confiate: stafide, merisoare, caise, smochine, visine, plus afine din afinata, cu scortisara multa...etc., totul insiropat cu o sticla de Lacrima lui Ovidiu, plus alte alcooluri - coniac, rom, whiskey - pe care le aveti prin casa; la final se orneaza cu ciocolata alba/neagra si cu fructe confiate).

 

Sushi cu somon fume:

Cosulete din foi de placinta cu o lingurita de chutney de ceapa rosie, branza albastra topita si prosciuto:

Cosulete din parmezan+cascaval cu salata de surimi:

Sparanghel tras un pic la tigaie cu ulei de masline, apoi infasurat in jambon, plus un piculet de sos Thai:

Aici vine piesa de rezistenta, o chestie pe care am incercat-o in premiera si mi-a iesit satisfacator. Aluatul este cel de la rulada, iar culoarea verde este data de spanac. La interior nu este salata de boeuf, cum s-ar putea crede la prima vedere, ci o crema foarte fina de branza cu ardei. Branza ricota plus cubulete de mozarella si cubulete de ardei colorati, plus un pic de gelatina care sa le dea forma.

Painea cu masline, rozmarin si coaja de lamaie, facuta cu maia:

Incepe alt an...

A nins. Nu-mi place mie zapada si frigul, dar peisajul e incontestabil sublim. Mai ales ca inca nu s-a topit nimic, nu e mociofleala, noroi si altele... Nu am rezistat si am iesit sa fac poze pe-afara.

Astea sunt de dinainte de revelion. Azi dimineata era un soare incredibil si zapada stralucea asa de frumos.... Dar noi inca ne lingeam ranile, asa ca n-am iesit din casa ca sa fotografiez nimic. Poate maine...
Am avut noroc ca inainte sa vina zapezile astea vesnice am apucat sa punem afumatoarea (am prins ziua aia de sambata, de dinainte de Craciun, cu temperatura mare ca primavara. Am niste poze de atunci pe care n-am apucat sa vi le arat pentru ca eram prea prinsi in pregatiri.

Astia sunt carnatii de dinainte de afumat, vazuti si in lumina zilei, dar si noaptea, la "luminatie":

 Canutele de lut asteapta cumintele botezul tuicii fierte:

 Si o gustarica la botul calului, cu costita proaspat scoasa de la afumat, apaturi de tuica fiarta:

Legume iarna, pe pervaz

Pentru nostalgicii verii:

 

De ce scriu pe blog?

Serios: de ce?  Ma gandesc tot mai des sa suprim aceasta forma de exprimare. La inceput mi s-a parut ca sunt mult prea putine bloguri despre experienta directa si personala a unor oameni care sa se fi aplecat asupra pamantului si plantelor fara a fi mostenit asta din tata in fiu. Pe urma am constatat ca sunt multi care fac gradinaritul asta cu mare pasiune si care au si locul potrivit s-o faca: gradini la tara, insorite si roditoare. Mi-am spus atunci ca eu fac altceva si ca experienta mea oarecum diferita poate aduce ceva nou si poate incuraja si pe altii sa incerce. Mie imi pare asa de rau ca nu m-am apucat de gradinarit macar cu cinci ani mai devreme!...
De-a lungul vremii am constatat ca suntem foarte putini ce de-aici, un nucleu de entuziasti, de pasionati, de prieteni oarecum... Spre deosebire de multi dintre voi, eu am un blocaj la nivelul comunicarii atunci cand vine vorba despre lucruri personale. Imi plac oamenii deschisi, cei care se arata pe ei insisi in fotografii, dau detalii despre locul in care se afla, despre soti si copii, care nu se feresc sa-si expuna chiar si alte pareri... despre lume si viata, spre exemplu. Eu insa sunt croita altfel. Am scris rar despre altceva in afara de gradina si alte lucrari adiacente.
Am urmarit constant blogurile voastre si pe altele (care nu se afla pe lista mea) si am impresia ca e o doza imensa de narcisism in forma asta de comunicare publica. De-aia mie incepe sa nu mi se mai potriveasca. Daca am prins bine ideea, oamenii scriu mai ales ca sa se vada publicati in spatiul virtual. Nu exista o dorinta de comunicare, de schimb de idei. Bineinteles ca fiecare vrea ecouri la textul scris, care sa-i valideze oarecum parerile, si nu agreeaza decat comentariile standard, aprecierile, laudele. In momentul in care cineva emite o parere cat de cat contrara cu textul scris, incepe razboiul! Te ataca proprietarul blogului, te ataca prietenii lui si, oricat de in tema ai fi, esti ironizat, esti pus la zid, iar in cazuri extreme esti chiar exclus. Pe mine intoleranta asta ma socheaza, ma umple de amaraciune si ma face sa nu mai sper la nimic bun. Oamenii nu mai vor sa auda decat adevarul lor si-atat. "Cine nu e cu noi e impotriva noastra" e deviza zilei. Orice incercare de a-ti explica pozitia enerveaza si mai mult. Esti inteles prost, esti rastalmacit cu rea intentie. Cine ne-a adus in halul asta? Asta e o lume in care mie nu-mi place sa exist.
Ma gandesc foarte serios sa sterg tot ce-am postat vreodata si sa nu mai deranjez pe nimeni pe-aici.