Minitehnicus a muncit din greu

Nimic n-am putut face zilele astea. Am tras tare de dimineata pana seara, asa ca de gradina s-a ocupat numai Minitehnicus. Si s-a rupt in figuri, dragul de el! Santul nr. 4 este gata si asteapta rasaduri.

Toate santurile au fost sapate, intre ele s-a ras de tot gazonul (anul trecut mai mult ne incurca si era aproape imposibil de tuns atunci cand rosiile erau mari), s-a tuns toata gradina si iarba a ajuns in compostiera, a mai fost taiata o craca dintr-unul din prunii din spate, pentru ca sa aiba mai mult soare rosioarele. Eu am mai repicat printre picaturi cateva rosii... Mi-e si rusine sa vi le arat. Daca nu erau cele care au calatorit tocmai din  Germania pana la mine, anul asta cumparam rasaduri din piata.
Am fost acum doua zile la Baumaxx si am mai luat niste pamant pentru repicat, niste seminte de andive, pe care habar n-am cum sa le cultiv, niste seminte de rosii galbene mari si niste leustean. Incerc de cativa ani sa prind si nu vrea deloc. Am mai luat niste folie pentru noul dulap de rasaduri pe care mi l-a mesterit Minitehnicus. Trebuie sa o trag la masina de cusut, sa-i fac bride de prins de cadrul metalic si usita in fata. Cum o termin imi pun acolo rasadurile si scap de ele din casa. O sa aiba si mai mult soare...
Alta treaba buna pe care a facut-o iubitul meu inginer a fost sa inlocuiasca folia de pe solar cu plasa pentru vrabii. Trebuie neaparat sa plantez niste salata in lazile mari, dar vrabiile trebuie tinute la distanta, asa ca Minitehnicus a cumparat azi teava de plastic si a mesterit un cadru asemanator celui de la solar si pe lazile mari. Inca nu e gata, asa ca nu vi-l arat.

Cea mai mare bucurie a mea este ca au iesit cartofii si mai ales ma bucura cei violet si mov. Nu stiu cat se vede in poze, dar frunzele lor sunt verde cu mov sau mov integral. (se vede in mijlocul celei de-a doua poze ceva mic si mov, nu?)

In rest: mazarea, fasolica oloaga verde si galbena a iesit, iar cea pestrita (maro cu negru, rosu cu alb) se lasa asteptata. Mi-e teama ca nu mai iese deloc. Oi fi pus-o eu prea devreme?...

Simfonia lalelelor continua si, desi nu sunt ale mele cele mai frumoase de pe net, totusi ma mandresc si eu cu ele:

Ultimele, cele care fac 4 cupe pe o tija, si uitasem ca le am... Nu mai inflorisera de cativa ani buni de zile. Credeam ca s-au pierdut.