Ganduri

Nu le prea am eu cu urarile si cu pozele cu flori sau oua incondeiate. Mi se par prea idilice, prea desprinse dintr-un vis. Eu zilele astea ma gandesc la romanii astia atat de imperfecti, atat de chinuiti, atat de departe de o viata frumoasa... Bineinteles ca sunt altii si mai napastuiti ca noi, dar or fi prin niste tari desertice sau cu temperaturi foarte scazute sau undeva unde nu se mai termina razboaiele. Mi se pare nedrept ca intr-o tara ca a noastra sa se sufere atat pentru lucruri care ar trebui sa fie elementare: hrana, adapost, asistenta sanitara, pensie... Mi se pare ca poporul nostru duce la nesfarsit o cruce prea grea. Pentru generatia mea, crescuta intr-un spirit patriotic, realitatea zilelor de azi e foarte greu de acceptat. Ideea ca romanii sunt un popor care, in ciuda unor calitati evidente, are niste defecte majore si imposibil de corectat este greu de acceptat. Ma rog, eu am acceptat-o, dar dezamagirea e mare si pesimismul e adanc. E o contradictie atat de mare intre ceea ce am crezut eu pe vremuri despre romani si Romania si ceea ce cred astazi! Si este foarte greu de trait cu ideea ca nimic nu se va schimba nici pe perioada pe care o mai avem noi de trait, nici in timpul vietii copiilor nostri.
Iertati-ma daca nu pot fi optimista si plina de incredere in viitor.