La mijloc de ciresar

Scriu greu. Sunt atatea de facut, incat sunt intr-o permanenta stare de oboseala. Seara nu ma pot urni la scris, desi as vrea...
In fine: ce mai e nou: Minitehnicus avanseaza frumusel, ajutat de ultima lui jucarie (care le pune in umbra pe toate celelalte la un loc):

Pe alocuri am mai invartit si eu la betoane, dar ajutor de baza ii e acum flacaul nostru cel mare, proaspat iesit din sesiunea de vara. Am terminat cu burlanele bagate in canal, chestiunea cea mai grea se pare. De-acum urmeaza numai si numai "reabilitarea termica".

Gradina se dezvolta cu rapiditate si orice intreval de cateva zile in care nu fac decat sa o ud, ma arunca inapoi: rosiile fac imediat copili, copilii fac flori, tulpinile lor se lungesc foarte tare si sforile vechi nu mai fac fata, vantul le culca la pamant, fasolea oloaga face pastai ascunse ochiului, salata da sa faca floare, morcovii se palesc daca nu-i ud de doua ori pe zi... etc.

La capitolul rateuri trebuie sa inscriu cartofii din saci. I-am tot umplut cu pamant, dar n-am stiut ca trebuie sa ma abtin cu udatul. Se pare ca i-am udat prea mult si au putrezit tulpinile ingropate deja in pamant. Ma rog: la anu' am sa stiu mai bine, pentru ca "tot patitu-i priceput". A trebuit sa-i rastorn si sa ma multumesc cu cativa cartofiori roz, dulci si buni ce-i drept...

Dupa cum se vede in fotografie, am scos si cativa morcovi colorati. Sunt teribil de desi si trebuie rariti. Cei mov sunt foarte dulci. Cei albi si cei galbeni sunt ciudati. Nu te astepti sa aiba gust de morcov si totusi...

Salata chinezeasca si spanacul le trec tot la esecuri. E drept ca ladita cu spanac nu prea are soare. O ecraneaza tecoma. Salata bok choy trebuia rarita si nu m-am indurat (boala veche...) si a inceput sa faca floare. Trebuie culeasa si folosita la pachetele de primavara. In locul lor pregatesc niste ridichi noi. Am cumparat unele cu termen de 18 zile!

Ardeii sunt splendizi. Ce-a fost anul trecut e nimica fata de anul asta. Soiul asa-zis "potop" imi da cele mai mari satisfactii: primii ardei sunt mari de tot, deja buni de cules.

L-am rugat pe Minitehnicus sa-mi cumpere din piata rasaduri de ardei kapia. A luat si el ce-a mai gasit... Dar i-am curatat de frunzele stricate, i-am primenit, i-am pus in pamant bun de tot... pe unii in lazile mari, pe altii in jardiniere. O sa-i mut dupa ce prind puteri. Deocamdata stau cumintei in raftul facut de Minitehnicus (superutil, asa cum am si banuit!):

Vinetele sunt inca mititele din cauza rateului cu primele seminte de anul asta. Am pierdut cel putin o luna, dar n-am vrut sa cumpar rasaduri gata facute. Vom trai si vom vedea...

 Cu castravetii la fel. I-am plantat de trei-patru ori pana sa-i am pe cei de acum. Deja le-am rupt motul ca sa se ramifice. La unii se vad deja castraveciorii mici, mici de tot:

Fasolea oloaga imi da deja primele pastai, iar cea urcatoare a inceput sa infloreasca.

La capitolul recolta, salata ramane deocamdata in top. Culeg cate un lighean de-asta cam la 3-4 zile:

Si-acum, perla coroanei: rosiile. Fara cuvinte:



Murul s-a intrecut pe sine anul asta: e de speriat cate mure poate sa aiba la un singur ciorchine!



Intr-o pauza de ploaie

Am profitat de o pauza si am chelit rosiile. Am rupt toate frunzele murdare de pamantul sarit de pe jos la ploile astea torentiale. Le-am copilit fara mila si le-am legat cu toata grija, ca sa stau linistita cat mai multa vreme. Am fost uimita cat de robuste sunt negrele de Crimeea. Unele au traversat toate ploile si furtunile din ultima vreme fara sa fie prinse de arac. Au o tulpina groasa, niste frunze mari si sanatoase, iar acum au si niste flori de toata frumusetea.

Acum randurile de rosii (aproximativ 150 fire) arata cam asa:

Castravetii din gradina stau un pic pe loc, insa dovleceii de pe terasa sunt bestiali. Stiu ca ladita aia e prea mica pentru ei, dar nici nu ma indur sa-i mut de acolo. Ma mai gandesc...

Am probleme cu fasolea, vinetele si mai ales ardeii: ii mananca puii de limax. Am curatat cu mana cat am putut, am rupt unele din frunzele atacate, dar tot urat arata:

Sunt pur si simplu ciuruiti. Exista insa ardei frumosi care au scapat de falcile hulpave:

Cartofii din gradina sunt partial infloriti si intreb si eu aici pe cine se pricepe: cand se recolteaza? Cei de pe terasa, din sac, sunt mari de tot, ii tot umplu cu pamant. Am ajuns aproape cu sacii derulati la maximum.

Topinamburul creste vazand cu ochii si a depasit cartofii.

Morcovii sunt desi, dar n-am sa-i deranjez. Ce-o fi o fi. Ii cresc de distractie, nu pentru productie. Mai am si unii bila in ladita, dar sunt mult mai mici.

Nu sunt singura...

Iata un alt exemplu de ce se poate face pe o suprafata mica. Fratello s-a aplicat si a creat o oaza de verdeata cu legume frumoase si sanatoase. Pasiunea lui sunt pepenii. Are deja trei si-i vegheaza cu mare grija. Nu am fotografiat toate rasadurile, am sa vi le arat cand vor fi puse "in brazda".

Ploua dezolant

Nu-mi amintesc sa fi trait pana acum o primavara asa de urata. Zici ca-i toamna. Burnita, frig... Minitehnicus a ajuns la exasperare. Nu poate face mai nimic din lucrarile marete pe care si le-a propus si asta il face nervos si irascibil. Trebuie imblanzit cu papa bun, asa ca m-am pus iar la aparatul de mosmondit paste si am ars inca o portie de ravioli cu carne plus una de tagliatele. Din pacate, nu e totul sa stii sa le faci, mai trebuie sa stii si cum sa le fierbi. Le-am lasat pe foc prea iute si jumatate s-au desfacut, dar nimeni n-a avut nimic de obiectat. S-au mancat imediat.

E o mare problema uscatul. Eu le-am intins prin toata bucataria.

Baiatul meu cel mare nu s-a lasat nici el mai prejos si ne-a pregatit (surpriza!) bomba asta calorica:

In fine, ca sa revenim la gradina: Minitehnicus mi-a ascultat rugamintile si a mai mesterit ceva: cadrul pentru fasolea urcatoare:

Am aflat si ce daunatori imi mananca frunzele de fasole si de ardei: sunt niste pui de melc, niste limacsi foarte mici. La fasole am pus granule de Optimol, dar la ardeii de sus, de pe terasa nu am mai avut. Trebuie neaparat sa fac ceva, pentru ca imi distrug ardeiasii si eu ce ma fac?

Ce mai face omul la casa lui...

Anul acesta Minitehnicus s-a hotarat sa "reabiliteze termic" casa. Mi-e ciuda pe astia de la bloc care primesc pe gratis totul. Noi, prostii de la curte, trebuie sa ne chinuim singuri si nu ne sponsorizeaza nimeni nici gigacaloria... Ma rog, asta e... Chestia e ca pe langa polistiren mai trebuie bagate si burlanele in canal ca sa nu mai inghete iarna, apoi trebuie placat cu gresie locul unde stau masa, umbrela de soare si sezlongurile... Asa ca ne-am pornit la treaba cu mult avant, apoi a venit ploaia asta interminabila si de-atunci stam pe loc.

Intre timp, in bucatarie se coc paini, placinte si alte bunatati, iar Minitehnicus s-a apucat iar de carnati (de data asta de mistret). Foto spre exemplificare

Raport la jumatatea lui mai

Din pacate am avut o perioada foarte incarcata si nu am mai scris pe blog. Noroc ca se apropie vacanta si ma voi elibera incet, incet...

 Pe scurt:

Marele esec al acestui an este mazarea. Am pornit foarte increzatoare, cu o cutie mare de seminte, nu doar cu un pliculet ca anul trecut si... pauza. Semintele erau vechi, se cam vedeau de cand le-am pus, dar am crezut ca nu ma pricep eu si ca totusi vor incolti. Au iesit jumatate, iar pe astea - pe toate! - mi le-au mancat vrabiile. Au ciugulit pana nu a mai ramas decat tija goala. Nu inteleg de ce anul trecut nu le-a interesat, iar anul asta le-a placut asa de mult?!? Bineinteles ca la anu' le voi pune plasa de pasari. Asta e ce a ramas:

Salata e super, am plantat si salata chinezeasca (salata, nu varza!) pak choi sau bok choi... nu mai stiu.

 Am pus de vreo 2 saptamani si spanac. Toate in laditele mici de pe terasa. Tot acolo am pus si morcovii-bila. Mi-am zis ca nu au nevoie de adancime. Morcovii colorati din Germania sunt bine, cresc, dar mi-e frica sa-i raresc. Am sa incerc metoda lui Vasi-Gioni cu ruperea frunzelor mari.

Cu usturoiul nu mai stiu ce sa fac, mancam in fiecare zi si tot nu-l mai terminam. E pus in jardinierele lungi de pe perete, acolo unde aveam anul trecut salata. Imi trebuie sa golesc jardinierele neaparat ca sa pun altele acolo.

 Am pus ridichi si sunt cam gata de consum. Ceapa verde e nebunie.

Fasolea insa e in elementul ei. Oloaga e perfecta. Cea urcatoare e in asteptarea unui cadru de lemn pe care sa se dezvolte. Minitehnicus a cumparat lemnele si la inceputul saptamanii urmatoare mi-a promis ca rezolva problema.

Cartofii din gradina au crescut mult, iar doua din soiuri au si inflorit. Nu mai am putere sa le mai fac borduri de lemn si sa le umplu cu pamant. Cat s-or face, s-or face! Am numai un soi pus in saci cu pamant (intra la pamant de m-a adus la pepeni!) si se dezvolta parca mai bine decat cei de jos... E drept ca au si mai mult soare... Lor le-am umplut progresiv sacii cu pamant in ideea ca vor face tuberculi multi, multi, multi... Doamne-ajuta!

Ardeii sunt bine-mersi, am pus in lazile mari si cativa din ai mei plus vinete tot de la mine (3 soiuri). Vinetele sunt mai mult de amorul artei. Nu pot sa zic ca fac cu ele mai mult de doua mancarici toata vara... Dar imi plac: sa fie si ele acolo, sa bucure ochiul...

Castravetii au ajuns pe locul lor de anul trecut. De data asta i-am protejat pe toti cu sticle de plastic, ca sa-i feresc de melci. Le mai trebuie un furtun cu picurare, unul numai al lor, pentru ca anul trecut n-au avut.

Am mai pus dovlecei biluta galbena si dovleci portocala la fiecare pom... Sa vedem ce-o iesi. La unii am avut rasad, pe altii i-am plantat direct in pamant.

Si sa ajungem in sfarsit la ROSII. Ei, anul asta ne-am rupt in figuri. Pana la urma au iesit si rasadurile mele la liman, am cumparat si fire de rosii timpurii (astea au deja rosioare mai mari ca ciresele alea pietroase), am mai luat si de la un vecin niste soiuri australiene pe care abia asteptam sa le vedem de ce sunt in stare... De departe, cea mai viguroasa e neagra de Crimeea. (Mariana, te pup si iti multumesc de mii de ori!) Au venit ele de departe, au calatorit ce-au calatorit, dar le place la mine si eu le iubesc mult, mult de tot, cand le vad asa de robuste, cu tulpina goasa si movulie si cu frunzele sanatoase.... Manca-le-ar mama pe ele de frumoase! Am si un soi mai pitic se pare decat cel de anul trecut, asa ca pe astea le-am pus numai si numai in ghivece.

Maine plecam la tara, la Buzau si am sa duc acolo tot ce mi-a ramas din rasaduri. Iar luni, cand ne intoarcem, trebuie neaparat sa stropesc si rosiile si ardeii pentru ca ploaia asta le-a umplut frunzele de pamant si mi-e frica sa nu le maneze.