Pentru mine e o noutate sa nu cumperi un kilogram sau doua de rosii sau de castraveti de la piata, ci sa dai dimineata, pe racoare, o raita prin gradina si sa aduni ce s-a mai copt. E o incantare. Probabil ca in noi rezoneaza o coarda ancestrala. Sentimentul ca aduci in casa, pentru hrana familiei, ceva crescut in pamant de mana ta e incredibil! Si cand te gandesti ca sunt atatia oameni in tara asta care o iau ca pe un dat, doar pentru ca sunt nascuti la tara... Eu sunt nascuta pe asfalt, asa cum imi place sa glumesc cateodata, iar pentru mine (si chiar si pentru prietenii mei) plantele astea imi umplu sufletul de placere.
eu spun ca merg sa "fac piata" in gradina. ne cheama pamantul, iulia, tocmai pentru ca avem generatii intre cei care au calcat pamantul desculti si noi, nascuti calcatori in bocanci pe fiebinteala betonului.
RăspundețiȘtergereagricultura era, in prima faza, apanajul femeilor si copiilor, barbatii inca erau vanatori. oare si domnii nostri regasesc instintul de vanatoare?:)
Sper ca nu... In orice caz, sotul meu este acum sustinatorul meu neconditionat, pe cand anul trecut nu prea ma lua in serios: "Da, ne jucam si noi de-a agricultura..." Asa zicea.
RăspundețiȘtergereAcum, stam dimineata in gradina, ne bem cafeaua si facem planuri pentru la anul.
Cunosc senzatia.
RăspundețiȘtergereGradina mea e mica-mica, recoltele sunt pe masura, si -poate tocmai de aceea- sunt extraordinar de gustoase, cele mai gustoase, cele mai fabulos de gustoase!